De mult timp ma lupt cu gandul sa sterg unele postari. Totusi nu o fac. Desi am avut placuta surpriza sa realizez ca mi-am schimbat tare gandirea, sau hai sa zic...felul de a vedea lucrurile, de a simti...in acelasi timp cred ca e ok sa-mi las fostele stari in pace. Au fost si sunt in continuare o parte din mine. O parte pe care nu o revad mereu cu zambetul pe buze, insa o parte care-mi arata totdeauna ca am progresat, ca sunt pe drumul cel bun. Sunt niste "etape" ale vietii mele. Viata de o dinamica incredibila. Sunt, suntem intr-o continua schimbare si consider ca trecutul are foarte mult de spus in ceea ce se numeste prezent. E placut sa privesti in urma, sa-ti amintesti ce si cine a contribuit la ceea ce esti tu azi. E placuta amintirea. Incepand de la cea a cuvintelor pocite in bebelarie, pana la dimineata zilei de azi. Accept greselile mele, sau...accept trecutul meu asa cum e. Ba nu!, mai mult...trecutului meu ii datorez totul. ~~~~~~~~~~~~~~~~~Concluzia nu este aceea ca m-am racit fata de tot si toate, ci ca, inevitabil, ma maturizez pe zi ce trece si asta e bine.~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~