Pentru mine, din totdeauna ~iubirea~ a fost un subiect tabu. Este inca, un lucru in prezenta caruia nu stiu cum sa ma comport. Probabil pentru ca m-am obisnuit cu lipsa lui.
Oricare ar fi motivul, a aparut din vina mea...oarecum...
Tusim, incalzim degetele, pocnim gatul, adoptam pozitia turceasca, punem fata concentrata (moaca tampa) si-ncepem: ...
In opinia mea, exista trei moduri de abordare a iubirii. Cel in care vorbesti despre, dar nu simti; cel in care simti, dar pastrezi asta pentru tine (daca esti fericit sa stii ce este ceea ce se simte) si cel mai rar este cel in care esti constient de sentiment, stii ce sa faci si o si faci.
In adolescenta, m-am aflat intr-un stadiu sentimental usor ciudat.
Pfff...nu prea stiu cum sa explic.....hmmm.... O sa-ncerc asa: eram destul de des abordata. Imi starnea cate cineva curiozitatea. Punct. Imi pierdeam orice pic de interes. Punct! dupa care -credeam eu- nefiind politicos sa zic adevarul, consideram ca este mult mai ...ok...sa-l fac sa creada ca, desi eu vreau sa fie prietenul meu, nu se poate din diverse motive, ele depinzand de "subiect".
A functionat de fiecare data...si am facut asta de cateva ori bune... Asta chiar nu-si avea locul, dar am zis-o nah...am zis-o!...
Ideea e ca de cand ma stiu, cand venea vorba de sentimente, m-am simtit obligata sa creez o diversiune si sa evadez din situatie intr-un stil creativ.... De ce, nu stiu nici acum...
Incetul cu incetul, alteori mai repede, trecea timpul si am devenit o d-soara intr-o relatie. Prima relatie. Primul sex... Petale, vin, lumanari... Totul perfect. Orice d-soara in locul meu si-ar fi sucit mintile insantaneu. Eu nu.....
Si uite asa mi-au trecut anii..nu multi, recunosc...dar au trecut fara sa fi aflat cum se simte iubirea. Fara macar sa fi fost curioasa de ea...
Deci adolescenta mi-am petrecut-o mintind...vorbeam despre iubire ca si cum era prezenta, dar nu era.
Apoi am trecut intr-un stadiu in care nu suportam afectiunea. Nu e vorba de oferit, pur si simplu nu intra-n discutie asta, ci nu suportam sa primesc, ma simteam sufocata de oricare al 2lea telefon pe ziua aceea(de la aceeasi persoana).
Iar acum.... ~va continua~
...oare vedem cat de uniti santem?mult ne mai necajim in ceea ce priveste fericirea...si vezi bine ca fericirea inseamna a fi multumit cu propria-ti ursita..
ReplyDelete...oare vedem cat de uniti santem?mult ne mai necajim in ceea ce priveste fericirea..si vezi bine ca fericirea inseamna a fi multumit cu propria-ti ursita...
ReplyDelete