28 November, 2009

Ladies and gentlemen, hobos and tramps,

I stand before you and sit behind you

to tell you something I know nothing about!

Admission is free, you must pay at the door;

So pull up a chair and sit on the floor.

The show is over, but before you go,

let me tell you a story I don't really know :

One bright day, in the middle of the night 

two dead boys got up to fight

back to back; they faced each other;

drew their swords and shot each other.

A deaf policeman heard the noise

He came and killed those two dead boys. 

If you don't believe this lie is true...

just ask the blind man; he saw it too!

16 November, 2009

“All our knowledge has its origins in our perceptions.”

Inot, doar, in marea Vietii. Dar ma las purtata de valul trairilor si naufragiez pe o insula. A prezentului.

Nu e pustie. Locuitorii, aparent bastinasi, sunt nou veniti. 

Si, desi cu totii am ajuns aici intamplator, unii par sa-si fi atins scopul.

E insula care te dezleaga de ceea ce inseamna anterior.

Adulmec izul inceputului si cu plamanii incarcati de vointa, construiesc cabana.

Nu mi-e teama.

Privesc acoperisul de cristale sparte. Stau in fata unei case nelocuite.

Nu mi-e teama.

Nu ma pot alinta cu liniste. Loviturile uneltelor spun ca nu sunt singura.

Sunt cel de-al 360-lea grad al CERCului tapitat de soarta.

Petice de bucurii si tristeti, optimism sceptic. Inceputuri unite prin dezlegari.

Fiecare colt netezit e ego-preocupat. Construieste pereti aparatori. Viu colorati.

Daca faci liniste, poti auzi strigatele. In spatele fiecarui gardulet sau zid se petrece o lume.

Sunt vizitator. Nici atat. 

Captiva intr-o lume inexistenta. Lumea prezentului. Cand tot ceea ce sunt e doar trecut.

Am pierdut drumul spre casa si aici nimeni nu cunoaste ritmul in care-mi bate inima.

Dar cand toate sufletele dorm, in intuneric, construiesc inceputul. Acum, unul sacru. I-am daruit fiinta mea.

Nu-mi doresc sa fiu in alt loc. Vreau sa fiu acum, aici. 

Sunt.

14 noiembrie.

Mi-am rasfatat papilele gustative cu aburi. Mi-am suparat plamanii cu doza matinala de fum.
Lucesc, parca. Luceste tot.
Soarele mi-e prieten. buburuzele-si creaza alei printre litere.
Am invelit piatra-n tapiterie si mi-e scaun.
E dimineata aceea care-ti cere ochelari colorati. Si e noiembrie.
Nu facem totul gresit.
E genul acela de vis, din care nu vrei sa te trezesti. Iti da energie.
Vad trifoi crescand. Se joaca naiv cu puii de iarba.
Traiesc.

Pink - Glitter In The Air
Asculta mai multe audio Diverse

11 November, 2009

Stare.

Wordle: cerc2

Ma gandeam ca, desi cred ca fiecare ne facem viata cu manutele noastre, totusi sunt piedici.

Puse de noi, consider eu.  

Toti avem asteptari si tindem sa ignoram calitatea mijloacelor, atata timp cat simtim izul telului.

Odata ajunsi, uitam cat a insemnat destinatia ptr noi. Uitam ptr ce am pornit pe drum.

Ne vin in minte doar imagini cu gropi, balauri, secete, inundatii, incendii. Orice ne-a iesit in cale odata porniti in cautarea fericirii.

Si e groaznic momentul in care realizezi ce conteaza ptr tine si cat rau ai facut. Ptr ca nu stii care-i solutia. Ce trebuie facut si din partea cui. 

"Ce-i la izvor si ce-i la revarsare?

Ce ti se iarta? Cat ramane vina?"