Prima cearta in cuplu

La un moment dat tot se va intampla. Ca e peste 2 zile, ca e peste 2 saptamani, ea este iminenta. 

Si e, probabil, primul moment de sinceritate pura. Este momentul cand cunosti persoana de langa tine cu adevarat. Pentru ca foarte multi oameni cand sunt nervosi nu se pot controla, cearta este modul perfect de a "citi" un om. Asa ca lean back, relax and watch him fight.

Pff!, cat ai de invatat din aceasta prima cearta. Vezi cum gandeste, ce gandeste, ce il deranjeaza. Vezi cum te priveste si cat de usor ii trece. Vezi daca o duce-n extrema. Vezi in ce extrema o duce. Vezi ce pret pune pe tine, pe voi. Poti afla daca e iertator, sau nu. Daca tine-n el si izbucneste. Daca e uracios, rautacios, sau bland si intelegator. 

Si e foarte probabil sa te sperie reactia lui. E  probabil sa schimbe tot ce ai crezut despre el. Sau poate sa-ti  dizolve imaginea aproape perfecta pe care-ai avut-o despre voi. 

Si-apoi, te trezesti dimineata sa mergi la lucru, mergi pe varfuri sa nu-l trezesti, te duci in bucatarie sa-ti faci cafea si...ai deja cafea facuta. Ala e un moment mult mai important. E acel moment cand realizezi ca ai fost ultimul lui gand inainte de culcare. E acel moment care sterge tot ce e neplacut. 

Eu cred ca. pe parcursul unei relatii, nu-ti scade intensitatea cu care iubesti. Nu piere iubirea si se nasc alte sentimente, ci doar ajungi sa iubesti pentru total alte lucruri fata de cele pentru care iubeai la inceput. Si mai cred, cu riscul sa par siropoasa si un "wanna be quote writer", ca intr-o relatie, de orice natura ar fi ea, incepi prin a fi in varf. De acolo poti doar sa cobori. Daca esti inspirat, insa, te poti stabili undeva pe drum. Si sa-ti faci acel locsor cel mai comod si placut metru patrat din viata ta. :)
Zic.

Dust

Draga Adina,

Mi-e destul de greu sa inteleg de ce toata viata vanam marea dragoste. 

Ne plimbam cu ochii deschisi, cu capul sus si cu zambetul pe buze, in speranta ca exact cine trebuie ne va remarca. Si ne va cuceri...

Ajunsi acolo, ne dezvaluim slabiciunile, sperantele, dorintele, visele, tot ce e mai intim. Si suntem convinsi ca vom fi tratati pe masura sacrificiului pe care-l facem. Pentru ca nu e usor sa-ti deschizi sufletul, mintea si  casa unui om despre care stii atat de putin. Despre care stii ca vrei sa te iubeasca. Si asta va fi suficient. Dar nu e. Mai sunt atatea care trebuie sa completeze tabloul. 

Trec zile, saptamani, luni si tu esti sigur ca ai gasit ce ai cautat. Esti fericit. Te trezesti zambind, canti in masina, te simti implinit. Iti faci planuri secrete. Atatea si atatea ganduri care-ti imblanzesc visele. Vise care-ti mangaie noptile. 

Pana intr-o zi,cand te trezesti revoltat. Nu, nu ai fost inteles cum trebuie, asa cum ai crezut ca esti. Nu, nu se stie cate schimbari ai facut ca sa se potriveasca totul. Nu, nu esti apreciat asa cum te-ai gandit ca ai putea fi. Si pare ca tot ce ai vazut pana atunci, nu a existat. A fost doar o iluzie creata din dorinta. . .