Cu ochii-nchisi, privesc spre viitor...

Care sunt amintirile tale din copilarie?...eu imi amintesc oameni, nu lucruri, arome, sunete.. Mi-o amintesc pe verisoara mea. O vad facand curatenie in timp ce asculta John Bon Jovi pe Mtv....mi-l amintesc pe verisorul meu si-mi amintesc gafele lui, gajicile lui luate la reducere, totusi..tin minte ca era mereu bine dispus...Ei cum reuseau sa zambeasca tot timpul?..ei, verisorii mei, care au ramas la o varsta extrem de frageda fara tata, dar si fara mama-care dupa moartea sotului si-a descoperit partile nimfomane, ignorandu-si datoriile materne..Vag imi amintesc, insa, de fratele meu..si-n amintirile alea il vad facandu-mi o rautate..eram copii... Imi amintesc ca ma uitam la filme cu Bud Spencer si Terence Hill. Pe atunci ne uitam toti, seara la 20:15 pe Pro7 si RTL2, in camera alor mei. Si-mi amintesc de filmele lui Jackie Chan alias Cichi Cian...Mama ne facea budinca.. Imi amintesc exact mirosul patului in care dormeau mama si tata..era un miros proaspat...nu era balsam de rufe, totusi..atat de placut... Imi amintesc diminetile in care urma sa merg la scoala...ma trezea tata mereu...Le auzeam ceasul si asteptam sa intre pe usa si sa-mi spuna..hmmm..."Sus, pui de urs!"...sau.."Buna dimineata, soare!"...Doamne!..cum era... Imi amintesc ca peste un sfert de ora venea mama sa ma intrebe ce sa-mi puna de mancare... Imi amintesc radioul din bucataria, desi mare, mereu aglomerata...Mda...radioul care in fiecare zi ne spunea ce e nou...Si-mi amintesc ca daca auzeam zodia mea(dupa stiri)..insemna ca o sa intarzii la prima ora... Imi amintesc exact planurile mele~malefice~de dimineata..ca o detronez pe diriginta, ca e scarba...bombanitul despre cat e de nedrept sa mergi pe jos atata...cu asa o geanta grea...off..spun zambind.. Ce nebunie era mereu in clasa...toti povesteau...puneau intrebari...fiecare coleg cu chestiile lui...calitati..defecte...Muzica ce anunta pauza, la boxele alea mici...... Profu' de sport......rarait si cu gropite...care-mi dadea tema de casa..ma facea sa-mi fredonez "Don't let me get me".. Pff...si-nca cum imi amintesc plecarea acasa...cand tot era prea greu...geaca, papucii...uf!...geanta...foamea... Cel mai, cel mai bine imi amintesc verile...care durau o vesnicie. Mirosul specific vacantelor de vara.. Parcul unde mergeam sa vedem fotbalistii, unde am invatat sa fumez... Toate jocurile pe care le jucam seara....da...si cele inventate de noi...tot tin minte...problemele mele de atunci...complexele...haha...pana si, asa zisele, iubiri.... Culmea...nu-mi amintesc sa fi avut certuri cu fetele...in schimb cu baietii...batai crunte... Matza de noapte..jocul nostru preferat...cainele meu(Robi)care nu ma lasa sa fug, ma tragea de pantaloni... Imi amintesc mirosul hainelor noi, toamna...cand incepea scoala...si de sirul lung de sanii iarna, legate de masina.. Mi-e dor de senzatia pe care am avut-o cand am purtat primii mei pantofi cu toc...primul meu sutien... Desele mele pedepse...fara televizor, fara iesiri din casa...doar eu si..cartea de latina... Ha!...iarna erau usile deschise la camere, si mergeam in patru labe pe hol, pana langa camera alor mei si ma uitam la televizor de acolo..era Dallas.. Imi amintesc ca, apoi, imi luau telefonul ca pedeapsa..dar aveam doua la fel, unul stricat...si le schimbam ca sa pot trimite mesaje... Mi-e dor sa fug de acasa in pijamalele mele de plus, doar ca sa stau cu Coco toata noaptea de vorba...mi-e dor de el de atunci...si de rapirile matinale, care duceau spre Semenic.. Primul meu sarut...fiorii... Inca mai simt degetele baiatului care mi-a mangaiat prima oara parul... Imi amintesc de prietena mea Oti, care era iubita vecinului meu...si-mi amintesc ca ma fascina...atatea lucruri avea... Ce mandre eram cand ne plimbam pe strada cu ruj albastru pe buze si rimel albastru-n par, ce mandre eram de decolteurile noasrte... Si ce disperate eram cand ne-am dat cu Rostopasca de pe camp pe fata si ne-am umplut de bubite.. As da orice sa mai merg cu tata pe biciclete la meciurile Furnirul Deta, mandria noastra din divizia D..sa jucam tennis de camp la Moara Savei.. Seara, uneori, mama-mi canta un cantec...cantec care reuseste de fiecare data cand il aud sa-mi dea fiori... Mi-e dor de intrebarile noastre existentiale de atunci..~ce facem cu banii de la colindat?!~.. Unde-i Adina, prietena mea de-o viata?...cu ea faceam toate nazbatiile. Ce frica-i era de tata...tuturor ne era... Impreuna cu ea i-am facut pe Misi Pisi si Sasa Balasa sa planga..eram la gradi...Tot la gradi eram cand ne imbracam cu iegarii aia colorati si ne tranteam cu scaunele de podea.. Cu ea ma cocotam in marul de peste drum si ne jucam de-a secretarele...aveam telefoane din crengi... Cu ea saream gardul la cimitirul de masini si ne rugam sa nu ne puste Huniadi... Mi-amintesc de rugile din satul vecin, cand intram pe geam la babutele unde stateam...Oare ea mai stie ca i-am cautat pantofii timp indelungat, cand ei erau sub patul in care dormea atunci?..si cand am cazut din patul ala imens?...mergeam mereu impreuna la intalnirile noastre..sa avem grija una de alta... Concertele noastre Spice Girls si adidasii din curentul cu acelasi nume..camerele noastre pline de postere..fratii nostri nebuni.. Mi-e dor!...de tot ce era atunci mi-e dor... Pana si de barfele vecinelor mi-e dor..Mi-e dor de Cela, Dragan, Crina, Mira, Andreea, mi-e dor de toti coechipierii mei din copilarie...

Voleiul din spatele blocului...Cipi, Gogu....visinul care ne-a ascuns de atatea ori...banca aia mare pe care niciodata nu aveam loc toti...de tipetele oamenilor care nu puteau dormi de noi, dusurile reci imediat urmatoare....Mi-e dor petrecerile noastre cu invartitul sticlei...de Adevar sau provocare, si de povestile noastre horror pe care le ascultam la focul imens in jurul caruia stateam...

Ursu, cainele gigant al nebunei de Marie... Mi-e dor de zilele, prieteniile, gandurile, prostioarele si chiar si de problemele de atunci.... Mi-e dor!................................................................. Piesa mamei: