Explicatii..

Mi s-a pus aseara o intrebare.."cum reusesti sa fii asa?"... Si inainte sa incep sa-mi bat capul cu intrebari de genu': "Cum..."asa"? Tocmai am fost insultata?"..a continuat: "...asa intelegatoare?!..huh?"... 

Pana nu se trag concluzii pripite si se interpreteaza postul ca fiind unul...uhmm...de m-as umfla...am sa scriu ca toata noaptea m-au framantat ganduri, care m-au trimis ceva timp inapoi, cand totul era nedrept..acum nu ma refer la vremurile cand toti erau matinali si-si petreceau diminetile la cozi de paine, oua si mai stiu eu ce, ci cu vreo douaj de ani in urma, in a mea..copilarie(i knooow..boooring)..

Mi se pare fascinant cum, ajungand la o varsta si privind inapoi...vezi cum totul se leaga...

Stiu ca din totdeauna am avut o problema cu oamenii care se subestimau, am avut o problema acuta cu autocritica..si mereu ma supar daca cineva spune despre sine ceva de rau...(hate it!!)pentru ca-mi sunt legate mainile. 

Adica prefer sa zica de mine, am invatat-intre timp-sa-mi iau apararea, decat... 
Mda...acum cateva ore am realizat ca de fapt problema sta la mine, oricate laude as primi, oricat de frumos vbesc oamenii despre si cu mine, nu stiu de ce(de fapt stiu, ajung si acolo), dar nu-mi schimba nimic in locsorul ala...in interior...ma consider aceeasi persoana inferioara care eram mereu(cel putin in mintea mea)...
Sunt sigura ca nu vreau sa intru-n detalii..nopee...NU!..nah bineeee...cateva...dar atat!! De aici mi se trage faptul ca urasc lipsa stimei de sine..:...

Nu are omul cum(in genere, nu omul-eu), not a chance, sa se vada altfel dacat cum i s-a imprimat in memorie..deci daca i se tot spune cat e de inutil, nu doar ca ajunge sa creada, ci nu poate sa uite...never ever!..
Cred ca sunt o...multitudine de oameni care, desi nu par a face asta, in continuu se dau peste cap sa impresioneze, sa tot demonstreze cate ceva...lor...celor din jur...
Asta cred ca se poate numara printre dependente...ok!..o dependenta inconstienta...
 Multi se vor regasi in urmatoarea exclamatie: "Nu aveam voie sa fac nimic!"...dar, probabil, stiau si de ce...adica se punea mama, sau tata, langa ei acolo-n pat si explica: "Ptr ca e mai bine asa...nu mergi afara, ptr ca e tarziu, intuneric si nu esti in siguranta." Si, desi parea incredibil de nedrept, era logic. Nu aveai voie afara, ptr ca le pasa. Mie nu mi s-au dat explicatii, ptr mai nimic...iar prin hohotele mele de plans si zgomotele prietenilor mei care se jucau in fata blocului, incercam sa inteleg(jioa!!..tocmai am avut un deja vu..pff!..)...si de cele mai multe ori reuseam. 
Uite si explicatia faptului ca..inteleg: am experienta..multe exercitii... 
Trebuie, deci trebuie sa mentionez faptul ca oricare ar fii impresia lasata, imi iubesc familia. Ii iubesc pe ai mei si stiu ca nu mi-au stricat mecanismul cu buna stiinta. Doar ca, desi stiu ca si ei-la randul lor-ma iubesc, nu mi-ar strica un telefon scurt continand urmatoarele: "Te iubim!(daca tot tin neaparat sa li se arate iubire, sa dea exemplu, nu?!)...si egal care-ti sunt esecurile, suntem mandrii de tine!..esti fiica noastra, noi suntem parintii tai(logic)si suntem aici ptr tine.." 
Cum sunt acum, am fost mereu...mai mult sau mai putin...si am incercat din rasputeri sa am o altfel de relatie cu familia...de fapt o relatie! Am inteles devreme ca de la tatal meu nu am sa primesc o vorba dulce(Army guy), un mangaiat pe crestet sau dulcegarii d'astea...si a fost ok...Am inteles si ca mama mea a crescut intr-un mediu incarcat de prejudecati, de falsa intelegere...si stiam ca nu va fii ea altfel...mi-a luat timp sa ma obisnuiesc, dar a fost ok...
Intr-un final am reusit sa-nteleg ca frate-miu' a fost, este, si va ramane..a fake dude(always, forever, and with everybody)..Hei!..pana si asta a fost ok, in mare parte...
Dar cum sa se astepte de la mine sa raman acolo?!..de ce sa se supere ca sunt "altfel"(;))special) si ca nu fac totul cum ar fi facut ei?...Nu, nu pot sa inteleg de ce se intreaba cum pot fii atat de rece, de defecta si stangace cand e vba de chestiile sufletului? 
Cu siguranta voi avea mereu o problema legata de comunicare orala(nu ca nu vbesc coerent:P, ci anumite subiecte sunt tabu, always have been..)... 
Hm..daca le-ati vedea reactia cand spun ca nu stiu ce inseamna...a iubi..Nu stiu si gata!
 Uai cat am incercat sa aflu. Am intrebat inteleptul satului(haha),care insa n-avea habar!..stia el ca-si iubeste muierea, dar cum se simte asta, de ce o face, si care e diferenta intre: a tine la cineva, a iubi pe cineva, sau a fi indragostit...ciu ciu!!..pooola!..pauza!...ta ta tam(ca la telefon)..no answer...
Si e ciudat, ptr ca nimeni nu stie, cu exactitate, ce-i aia iubire..sau cred ei ca stiu, dar nu pot convinge! E ca si Mos Craciun. 
De mici copii ni se tot spune, ca este, pe bune, jiur:P, nu se lasa el vazut, dar sigur exista...Pai si daca nu se lasa vazut, eu de unde China sa stiu ca exista?..ca-mi zic ei? Ha!!..Na..asa si cu iubeala asta...nimeni n-o vazut-o, nimeni nu stie sa explice, dar toti iubesc si plang si-si foot capete de pereti ca sunt raniti si iosh ce...
Ok, nu contest..pot fii raniti, pot suferi, dar cine garanteaza ca numai din cauza ca au iubit, sau iubesc?!.. 
Mda...eu imi iubesc parintii!..ok...si fratele:...ptr ca mi-au dat viata, sunt sange din sangele meu (desi al meu e usor albastrui:D) si stiu ca asa trebe sa se numeasca, iubire. Dar eu stiu?! (spuse Lexi in caderea ei spontana in lumea gandurilor) (hei!!ati vazut Scrubs?:))..genial)... 
Adica daca ma intrebati pe mine...eu iubesc 2 persoane..pe mandea:D;)..e logic...fac orice ptr mine, nu? Si pe nepotica mea! Asta stiu ptr ca daca m-ar intreba cineva daca mi-as da viata ptr ea(ceea ce n-o sa se intample, sa ma intrebe cineva asta, ca e realitatea, not a fuckin' Van Damme movie)raspunsul meu, probabil, ar fi: Da. 
Asaaa...si mai sunt persoanele la care tin, imi pasa tare despre ele (:P) and so on...persoane pe care le pretuiesc si ale caror defecte desi le observ, nu le tolerez, ci sunt intr-un balans perfect si nu ma pot deranja (au contraire, completeaza tabloul lor de bord). 
As face jumi-juma din bucatica mea de cioco, fara sa ma uit stramb...but who sais that's luv'? Bun, daca voi vreti...recunosc ca am una sau doua probleme legate de me lovin', dar nah...sunt sub control!..cel putin acum...nu prea erau...adica pana mai anu' trecut, exista click-ul...El neavand o definitie exacta, voi incerca sa explic in felul meu (stangaci, am mai zis, deci sa nu va asteptati sa intelegeti): Click este acea senzatie..hmmm..cum sa zic?!..aveti ABS?Nah, atunci vbesc cu aia care n-au! Apare un obstacol, pui o frana brusca si nu iti mai poti controla volanul (am destul de des explicatii d'astea masculinizate).. That's the click!..kinda...adica la un moment dat apare un obstacol (such as apare gajicu' cu pijamaua-n plasuta..uf:-s..). BRRRR!!!...Opresti caii (ca par s-o ia razna). Si ei in loc sa controleze situatia, sa explice care-i faza(de ce erau pe pctul de a o lua razna) ca nu-s pregatiti sa treaca prin raul rece si plin de lipitori sau balauri sau..sau mai rau..plin de broaste(iachiiii!!!), ei fug 'napoi, in timp ce te arunca din caruta...(cacatii!:()..si tu nu pricepi nimic(WTF?!)... Fraiera asta de reactie (a cailor, haha..) ii click-u'!..Dar i-am dresat eu pe nerecunoscatori! Acum, incet si sigur, trec! Se mai sperie ei de speriatul broastelor (..mult prea metaforic=))..), dar nah..reusesc sa treaca.. 
Ideea e ca toate se pot vindeca, cu vointa, e-adevarat...si nu de pe azi pe maine, nu cum am vrea...ci toate la timpul lor!...Trebuie, intai, sa le dam jos cailor prostiile alea de la ochi..sa poata avea vedere periferica (:)) iara eu cu d'alea)..si nah..cand o fii sa apara si raul potrivit (got it??), vor trece ei...;) Jiu!!...eu acum am vazut cat am scris....daca am uitat sa clarific ceva sau asa..am prea batut campii, stiu!...revin;)...nu era o amenintare! >:p