“The world needs dreamers and the world needs doers. But above all, the world needs dreamers who do.”

Cand a fost ultima data cand ai facut un bine?..cand te-ai oprit langa femeia care sta mereu pe banca din fata blocului tau...ai bagat mana in buzunar si i-ai dat niste banuti..asa ptr ca stii ca a fost profesoara, ca odata..chiar daca demult..si ea la randul ei a facut bine?..niciodata?...
Ai pus vreodata paine pe balcon stiind ca o sa manance pasarelele..ca e iarna, e frig tare...sperand ca vine vara si aceleasi pasarele te vor incanta cu ciripitul lor
Nu?..pacat!..
Cedezi locul in tramvai unei persoane mai invarsta decat tine?Da?..chiar daca esti obosit tare, te doare piciorul, sau vrei sa stai retras intr-un colt...doar ptr ca stii ca doamna din fata ta a muncit toata ziua, merge acasa si incepe din nou?...
Ai stat, macar o data, neclintit uitandu-te in jurul tau..astfel incat sa nu mai auzi zgomotele masinilor, certurile oamenilor, rugamintile celor care stau ghemuiti langa un carton,langa casa lor? ...inseamna ca nici tu nu stii cum ar putea fii lumea...
Banuiesc ca nici nu stai in locul cel mai populat din zona ta, doar ca sa privesti oamenii...sa incerci sa te pui in locul unuia dintre ei...sa incerci sa iti dai seama de ceea ce are in plasa si cate sacrificii face ptr a putea umple plasa o data pe luna....sa iti inchipui ce il asteapta acasa...poate o sotie mereu trista ptr ca nu e nimic cum si-ar fi dorit, ptr ca isi vede sotul doar duminica si vrea mai mult..sau poate il asteapta o fiica nerecunoscatoare, care vrea mereu ceva nou..scump...ptr ca e la moda, o moda impusa de societate..mda..aceeasi societate care incurajeaza anorexia, aroganta si grandomania...
Ti s-a intamplat sa treci prin fata unei gradinite exact cand e ora plecarii?..deci nu ai vazut fericirea in ochii copiiilor...o fericire atat de sincera, de pura...manutele lor cum stau intinse sa fie luati in brate...bluzita lor pe dos ptr ca au incercat sa se imbrace singuri...nu ai auzit cat de incantati spun despre cele doua buline rosii pe care le-au primit..E incredibil cum iti pot starni zambetul, nici nu-ti dai seama... Bun...e-adevarat...in zilele astea..daca ai face asa ceva...probabil ca te-ai trezi cu o ancheta...sa se stabileasca daca e vorba de pedofilie...NU!!..nu asa trebuie sa fie...
Te-ai intrebat vreodata cum e posibil sa creasca copiii unei mame in mizerie, frig, saracie..desi ea lucreaza zi lumina ptr a-i asigura un trai mai bun?..cand in acelasi timp..poate chiar in apropiere, copilul altei mame zace nebagat in seama in patutul lui scump...patut cumparat de doi parinti care cred ca (si) ptr un copil...banii conteaza...
Cand ai zambit ultima data unei persoane in speranta ca ii imbunatatesti un minut din viata?...Niciodata?!..dar ti-ar placea ca atunci cand esti foarte trist, sa se uite cineva limpede in ochii tai si sa iti zambeasca?...Ah...nu e necesar, ce daca te-ar face sa ridici capul si sa pui cu incredere privirea inainte?...poti tu si fara zambetul acela, mai devreme sau mai tarziu, sa-ti recapeti increderea...
Da, e cat se poate de adevarat, dar e posibil ca omul acela..caruia nu i-ai zambit sa fie in pragul unei crize de identitate, sau in pragul de a ceda nervos, de a renunta la tot...si zambetul tau i-ar fi putut salva viata.. 
Cred ca stiu ce gandesti..ca exagerez, asa-i?...eu nu cred asta! Eu stiu ca toti suntem la fel din cateva pcte de vedere..avem aceleasi necesitati, aceeasi nevoie de afectiune, apreciere...chiar daca, unii dintre noi, nu ar recunoste niciodata asta, toti suntem croiti la fel...din trup si suflet..
Si mai cred ca trupul e foarte usor de intretinut, sau toti avem posibilitatea de a-l face placut, laudat...dar stiu sigur ca nimic nu poate fii mai placut decat sa-ti fie descoperit sufletul, explorat si mangaiat cu atribute pe masura-i...
Sunt sigura ca, cel putin, o data in viata toti am facut pana si am avut nevoie de ajutor..pana si de o cheie de roata sau cric...eee...ai patit sa nu se opreasca nimeni ptr ca fix era o zi ploioasa sau/si era intuneric?...Te-ai enervat tare
Te-ai intrebat de ce sunt toti atat de rai?..de ce nu opresc, nu vad ca ai nevoie de ajutor?...Intrebari de genu' ne punem toti, dar..deseori suntem noi cei carora le sunt adresate...
Eu m-am saturat de "prietene" care se barfesc, "prieteni" care fac misto de ala mai sensibil..de vecine plictisite de viata lor, imprumutand-o pe a ta, de vecini care te pupa pe frunte, luptandu-se cu mana sa nu se aseze pe fundul tau...de cunostinte care se bucura ptr relatia ta cu prietenul/a scrasnind din dinti..De superficialitate, de golul din ochii tuturor, de lipsuri de tot felul..uai cate ar mai fii!..Totusi...ptr a transforma tot raul in bine, e nevoie de mult mai mult decat un post intr-un blog oarecare(un blog suuuper fain de fapt:P)...e nevoie de fapte, e nevoie de echipa, de oameni dispusi sa joace "Tara, tara vrem ostasi"....
Recunosc..sunt, poate, prea profunda in gandire ptr gustul multora, dar refuz sa cred ca viata trebuie acceptata asa cum e, vreau sa cred..si stiu ca poate fii mulata dupa dorintele noastre...Tot campul de lupta il putem transforma intr-un teren de joaca..fie el si-n spatele blocurilor acoperite cu talent de graffiti....
“What does love look like? It has the hands to help others. It has the feet to hasten to the poor and needy. It has eyes to see misery and want. It has the ears to hear the sighs and sorrows of men. That is what love looks like.”