05 September, 2010

Take 2

Ne este greu sa recunoastem ca nu suntem fericiti. Dar de ce? Daca o facem, suntem vulnerabili? Si daca suntem vulnerabili, suntem si in fata noastra? Ne pare, oare, ca daca ne dezbracam de acest mare secret, nu mai suntem priviti la fel? Si de ce vrem sa fim priviti ca fiind fericiti? Ne face acest lucru mai putin nefericiti? Si totusi, care este esenta fericirii; din ce este compusa? Este compusa din ceva? Sau este precum zice Mikhail Aivanov: "simplul fapt că omul dă o cauză fericirii sale este dovada că nu posedă adevărata fericire. Căci adevărata fericire este o fericire fără cauză. Da, sunteti fericiti si nu stiti de ce."? Voi simtiti asta, fericirea descrisa de renumitul filosof, ori este-asa cum credeam-ceva relativ. Aivanov a trait 86 ani. Oare el a fost fericit? Ma framanta puternic acest subiect, dat fiind faptul ca, in ochii mei, acesta este adevaratul tel al vietii: sa fii fericit. Dar cati dintre noi se pot lauda cu acest sentiment? Eu cred ca nici aceia care tin predici, ne invata despre fericire si chiar o descriu exact, nu o stapanesc. Dar asta nu ma linisteste. Pentru ca daca nici cei mai rutinati dintre ganditori, nu au reusit sa gaseasca modalitatea sigura de a domina fericirea, ce sanse am eu?!
Scris de la

6 comments:

  1. Liuba.September 5, 2010 at 6:15 PM

    "Ne e greu sa recunoastem ca nu suntem fericiti" --- e adevarat. Dar depinde insa ce intelege fiecare prin fericire.

    ReplyDelete
  2. Eugen IonSeptember 6, 2010 at 3:11 PM

    Nu ne este greu. Eu sunt nefericit. Nu am nicio problema sa o recunosc. Am scris despre nefericirea mea si pe blogul meu de mai multe ori.
    Singurii care nu pot recunoaste ca sunt nefericiti sunt cei care nu s-au maturizat... Sa fii fericit este foarte greu, dar nu este imposibil. Daca vreti sa aflati calea catre fericire, luati de cititi scrierile crestin ortodoxe. Acolo sunt singurele cai spre fericirea adevarata. Orice alta fericire - zic eu - este trecatoare, este punctuala, o fericire care nu dureaza. Fericirea intru Domnul este singura care nu este in van, este perena si puternica. Trairile sunt extatice si puternice, sunt miscatoare, capabile de schimbari radicale ale fiintei noastre (in bine). Luati de cititi despre viata lui Valeriu Gafencu din inchsorile comuniste, el a reusit performanta de a fi cu adevarat fericit. Fericirea este dincolo de ratiunea noastra. A, ma pot declara fericit daca iubesc o femeie,ma pot simti fericit daca mi se naste un copil, etc, dar toate astea - din pacate - sunt fericiri trecatoare. Pacat.

    ReplyDelete
  3. PapillonSeptember 6, 2010 at 9:19 PM

    eu sunt fericit. cu mine insami.

    ReplyDelete
  4. anonimul din mineSeptember 9, 2010 at 10:50 PM

    frumos scris...

    da, si eu cred ca multi dintre noi consideram ca parem vulnerabili daca recunoastem ca nu suntem fericiti. nu putem sa aratam asta. trebuie sa ne ascundem sub mii si mii de masti. ne place sa traim in minciuna. ne place sa ne mintim inclusiv pe noi. astfel incat ajungem la un moment dat sa ne intrebam cine suntem noi cu adevarat, sa nu ne mai regasim. sau ajungem sa ne identificam cu masca. dar ne mintim in continuare ca suntem fericiti. sa fim seriosi. ar rebui sa fim sinceri macar cu noi. sau macar cand facem niste comentarii sub niste identitati pe care nu le cunoaste nimeni.
    "Singurii care nu pot recunoaste ca sunt nefericiti sunt cei care nu s-au maturizat..."
    mi se pare foarte real ce spune Eugen.
    Eugen, cum putem face sa-l regasim pe Domnul daca simtim ca am cam pierdut legatura cu el?

    Papillon, ma indoiesc ca esti fericit. cu siguranta nu esti. se vede de la o posta. nu mai face pe interesantul. sau daca tie iti pica bine, da-i bataie, tine-o tot asa. spor!
    sau mai analizeaza.

    ReplyDelete
  5. LexiSeptember 11, 2010 at 5:38 PM

    Dragul nostru anonim,
    Ma bucur ca ai scris ce crezi. Iar in ceea ce-ti priveste anonimatul...cred ca pe internet toti suntem, intr-un fel sau altul. Aici numele doar ne impiedica sa ne spunem "hei!".
    E trist ca nu putem fi fericiti (stiu cum suna), dar si mai trist este ca multi dintre noi aspira la asta, isi dau silinta, folosesc retetele exact asa cum scrie pe ambalaj...si nimic! ....

    ReplyDelete
  6. Bogdan PopaSeptember 12, 2010 at 11:05 PM

    Ai spus in acest text o idee foarte tare. Vad ca nimeni nu s-a legat de ea.

    Fals sau nu, pana la proba contrarie, la fel, consider ca telul, scopul, sensul meu in viata este sa fiu fericit.

    ReplyDelete

Lasi un comentariu? :D

Subscribe to: Post Comments (Atom)