Un sir intreg de franturi.

Mi-am pastrat "la revedere"-a. E pusa, doar, intr-o poseta ce n-o mai port.

Ma obsedeaza, acum, norisorul cu dereglari de personalitate. Crede ca-i umbrela. 

Simt durere in fiecare milimetru din corpul tau. Ti-as vindeca mintea cu ceai de mine. De-as putea...

Nu e ptr mult timp eclipsa, suflu pe ea.

Am avut visul datator de curaj. Da!, am umilit intunecata privire a fricii si am zis "nu-mi pasa!".

Credeam ca suspinul oricarui sfarsit spala pacate. Nu!, spala doar confruntarea.

Cum trebuie procedat atunci cand cauti ceva? ...unde te cauti? Pe cine intrebi de tine?

Cine-ti poate spune ce s-a schimbat, daca e bine asa....daca drumul e cel bun?

Cine te opreste, in panica, atunci cand te-ndrepti spre aceesi moara?

Primim aspirina pentru febra musculara si scaun pentru urmatoarea runda?

Esti destul de "Rambo" incat sa-ti ignori intrebarile inutil de obositoare?

Cred ca ceea ce face diferenta e raspunsul la-ntrebarea "ce conteaza cu-adevarat?". Restul vine de la sine.