M-am trezit mai goala ca niciodata. Ciudat, avand in vedere ca incerc, neoprit, sa umplu golul.
Cu cat ma straduiesc mai tare sa-mi raspund la intrebari existente, cu-atat mai multe nasc.
Mda...imi zic, destul de des, ca nu face bine nimanui cautarea absurda. N-are efect.
Ma simt atat de obosita...timp in care descopar in mine noi resurse de energie. Nimic mai mult, doar energie.
Uneori reusesc sa fac abstractie de lipsa raspunsurilor. Deseori, totusi, ma regasesc intr-o situatie pe care, desi o cunosc atat de bine, n-o pot rezolva.
Daca evenimentele din viata noastra au loc ptr a invata din ele, ce faci cand ai invatat tot ce ai putut si nu te ajuta la nimic? ...Cand esti atat de obisnuit cu esecurile, incat nu doar ca le-ai rumegat destul ptr a trage toate concluziile posibile, ci cunosti viitorul. Stii ce se intampla, vizualizezi pasii pe care-i parcurgi spre vesnica deziluzie si nu-ti poti intarzia sosirea.
Exista ceva ce-ti face vederea mai clara atunci cand ti-ai aburit pupilele prea tare pentru a mai gasi iesirea? Pe cat eram de sigura ca suntem perfect capabili sa schimbam orice atat timp cat ne dorim  asta, pe atat sunt de sigura-acum- de faptul ca multe nu tin de noi.
Sunt un caine plouat...