Starea mea nu este depresiva, sau de indoiala.
Este o stare a dedublarii spirituale.
Am putut crea diviziunea mea.
Se simte de parca am pasit in afara corpului si m-am montat in coltul camerei.
Reusesc, cumva, sa fiu obiectiva in autoanaliza.
Iar asta ma sperie cel putin pentru ca incep sa sterg praful de pe sentimente reprimate.
Pare atat de complicat, cand e foarte simplu. Analizez, atat.
No comments:
Post a Comment
Lasi un comentariu? :D