Ma gandeam ca, desi cred ca fiecare ne facem viata cu manutele noastre, totusi sunt piedici.
Puse de noi, consider eu.
Toti avem asteptari si tindem sa ignoram calitatea mijloacelor, atata timp cat simtim izul telului.
Odata ajunsi, uitam cat a insemnat destinatia ptr noi. Uitam ptr ce am pornit pe drum.
Ne vin in minte doar imagini cu gropi, balauri, secete, inundatii, incendii. Orice ne-a iesit in cale odata porniti in cautarea fericirii.
Si e groaznic momentul in care realizezi ce conteaza ptr tine si cat rau ai facut. Ptr ca nu stii care-i solutia. Ce trebuie facut si din partea cui.
"Ce-i la izvor si ce-i la revarsare?
Ce ti se iarta? Cat ramane vina?"
...avand in vedere ca sant un vechi participant in calatoria vietii,o excursie cu multe mijloace de locomotie schimbate..steaguri colorate,gramezi de pamant rosu proaspat,gata parca sa fie bun de imprastiat,adaposturi..mai sarace,mai bogate...ma feresc parca cu ajutorul unei panze care poate masca atacuriile asupra simturiilor mele!o patura de smog!
ReplyDelete...revin!ca poate avem un soi de minie,asemenea unui foc arzator sau o stanca foarte grea,evident nu ne asteptam sa primim vreo sulita in stomac,santem luati prin surprindere,ca ceva foarte puternic si constrangator!o sa se disipe ashtea cu timpul,sub proprii tai ochi ca gheatza care se topeste in lumina soarelui de dimineata..daca o privesti cu atentie ishi pierde brusc forta.o sa fie liniste!
ReplyDeleteConsider că tu eşti cel(a) care iartă. Totul se-vârte în jurul tău. Tu-ţi dai credit, tu te cenzurezi. N-ai decât propria oglindă. Greşim dacă ne îngăduim, facem bine dacă e-n program. Avem aripi şi plumb. Ai dalta-n mână. Fă ceva pentru tine în primul rând şi mai apoi pentru mine.
ReplyDelete