Ea poate sa apara in urma unei discutii, unei atingeri inocente. Se poate naste din umbra unei priviri.
Ea poate fi un impuls, un fior. Atunci da, este de scurt timp.
Dar eu vreau fericirea mama. Sentimentul suprem. Telul fiecarui om, motivul pentru care existam.
Traim sa gustam fericirea. Sa dam lumii propria conceptie asupra definitiei.
Fericirea este ceea care te face sa te trezesti zambind, sa faci dus cantand, sa saluti oameni in speranta ca le dai si lor un pic din starea ta. Te duce intr-un loc in care ti-e usor sa faci bine.
Fericirea este doza de pasiune adaugata trairii. Eu vorbesc de simtamantul unic.
Spre exemplu, stii tu, fericirea pe care o simte o mama cand isi cuprinde fiul recunoscator in brate. Eu asta vreau... Si nu doar pentru mine. Mi-ar placea sa gasesc formula chimica cu ajutorul careia putem fi mai
recunoscatori, mai ....poate suna prostesc, dar vreau sa apreciem mai tare tot ce avem.
recunoscatori, mai ....poate suna prostesc, dar vreau sa apreciem mai tare tot ce avem.
Eu cred ca atunci esti cu adevarat fericit, cand poti sa te bucuri de ceea ce ai, fara sa-ti doresti mai mult.
Sau sa-ti doresti mai mult, dar sa nu te uiti cu regret la ceea ce ai. Fericit e cel ce este in armonie cu tot ce inseamna el. Eu am fost candva asa. La fel si mama aceea, dar ea uita la un moment dat cat este de norocoasa ca are ce si-a dorit si ca poate sa-i ofere o viata decenta. Uita si-si consuma viata cu alte cele, neesentiale...
Iar am batut campii... Intrebarea mea este: pe tine ce te/te-ar face fericit? Si pentru cat timp?
eu cred ca fericirea e in tot si in toate. in fiece lucru(la general vorbind) exista o boaba de fericire pe care tu ca individ o poti transforma in samanata care mai apoi sa rodeasca!
ReplyDeletepe mine ma fac fericita multe lucruri...unele chiar marunte: nu stiu, soarele de dimineata imi da o stare de bine, atunci cand ma strange in brate eu ma simt fercita etc.
fericirea, fiecare o simte si o percepe altfel. poate o sa spuna cineva : "pai, ce simti tu, nu e fericire adevarata", eu as raspunde ca fiecare din noi isi traieste propria fericire, ancorata in sufletul si personalitatea sa.
zi buna, iti doresc!
Uhu ... un subiect superb!!
ReplyDeleteFericirea este o stare de beatitudine care vine in concordanta cu pacea,natura,actiunile fiecarui individ.
Subscriu la opinia Amaliei cum ca fericirea este un lucru la indemana tuturor,dar diferit de la individ la individ.
Fericirea (implinirea) vietii intr-adevar vine din desavarsirea de a avea grija de un pui de om!
Nimic nu te poate face sa intelegi cat de necesar esti cuiva care plange dupa sanul tau (ca mama) !
Nimic nu te poate face sa intelegi ca esti totul pentru un puiu atunci cand cu toata forta si energia sa,te va strange de un deget !
Nimic nu te poate face mai implinit si mai multumit de tine,atunci cand vezi ca puiul tau reuseste si progreseaza !
Dar pentru toate astea trebuie sa fi parinte cu norma intrega,din pacate (fara a face pe lupul moralist) notiunea de familie si responsabilitatea parentala sunt lucruri care dispar in contemporaneitate ...
Din punctul meu de vedee feicirea suprema nu se poate atinge excluzand-ul pe Dumnezeu. Singura si unica fericire suprema este aceea in care l-ai descoperit cu adevarat pe Dumnezeu. Restul, tot ceea ce se poate atingein alte conditi, nu reprezinta decat farame de fericire, nu reprezinta - prin comparatie - decat stop cadre ale fericirii perene si durabile, aceea in care ai gasit pe Domnul.
ReplyDelete