12 December, 2009

Oricat de realisti suntem, in noi licareste speranta ca unul dintre visurile noastre din copilarie va deveni realitate.

Nu recunoastem, dar asteptam in continuare printul.

Altfel, de ce am avea asteptari atat de mari de la ei?...daca subconstientul nu ar insista cu tiparul din povesti...

Speram continuu sa fim rapite si-apoi salvate.

Sa nu ne mai fie teama de mainele relatiei, stiind ca incheierea este una fericita.

Vrem, dar nu ne putem maturiza, pana nu renuntam la desart. 

Iar asta nu se va-ntampla...

1 comment:

  1. Ma tem ca visati doar sa fiti rapite. Dar de cel ce trebuie. Intrebarea e: cine e cel ce trebuie? Zmeul? Printul?

    ReplyDelete

Lasi un comentariu? :D