06 October, 2009

S-a revenit la monotona rutina. Sunt aici.

Pentru toti afectatii, vindecarea ciumei este un miracol. Multumesc lui Dumnezeu. Apoi merg la lucru.

Nu este simplu. 

Nu e locul cel care a creat dificilul. Nu e intamplarea.

Nu e momentul.

Nu sunt nici oamenii.

Nu e nici perioada de incubare.

Dar nici procesul vindecarii.

Nu e aerul sau lipsa lui.

Nu e lipsa mea.

Nu e prezenta in alta viata.

Nu sunt reprosurile.

Nici procesele dure ale constiintei.

Nu e mintea.

Nu e sufletul.

Nu sunt culorile sau materialele inconjuratoare: acum sau atunci.

Nu e lipsa afectiunii, a comunicarii. 

E totul.

E cum se imagineaza si de multe ori atat.

E mult mai mult decat un simplu om poate indura. 

Sunt trecutul, prezentul si viitorul amplificate infinit.

E acrul, raul, crudul.

Calaul gust al greselii omenesti.

Platita si rasplatita continuu.

Prin pedeapsa, prin gandire.

Aluatul folosit la conceperea unei fiinte, poate zace in cuptorul intamplarii, apoi al adaptarii si resemnarii, in caldura atator grade? Iar daca da....la cat timp este setat?

2 comments:

  1. disturbing...nu stiu de ce, dar postul tau imi provoaca teroare...dar e bun!

    ReplyDelete
  2. fuckinghell, am inceput sa vad miscari in intuneric...gimme a light to guide me...

    ReplyDelete

Lasi un comentariu? :D