Ptr mine, uneori, casa nu e doar casa..e ceva sfant..locul unde trebuie si ma si simt...in siguranta.

Locul unde sunt ferita de tot ce inseamna neplacut.

E mediul meu...unde nu trebuie sa arat bine, nu trebuie sa vb cu nimeni, pot sa-mi pun o masca pe fata, fara sa rada cineva de mine...

Pot sa ma uit toata ziua la tv, fara sa impart cu cineva canapeaua.

Si ce-i mai important...nu trebuie sa port o conversatie interesanta, de teama de a fi intrebata ce-i cu mine...si nu trebuie sa dau explicatii atunci cand cineva crede ca din cauza lui sunt bosumflata.Nu sunt bosumflici..doar...simt cate o data puternica nevoie de a fi cu mine si...si-atat!

Iar in casa mea nu e voie sa te porti urat...sau...nu e voie sa te porti urat cu casa mea. Adica e ca si cu parintii...tu poti sa-i critici, sa te vaiti de ei, dar daca o face altcineva, sucks!...Casa mea merita respect...nici nu stiti de cate ori m-a primit, chiar daca am ajuns tarziu, fara sa puna vreo intrebare...

Altceva:...oare exista asa...vreo intelegere mutuala intr-o relatie interumana? Asa..un moment di'ala in care amandoi simt ca nu mai are niciun rost...ca nu mai e nimic de zis, sau de facut...ca e timpul sa cunoasca pe altcineva, sau nu neaparat...ci sa se concentreze pe altceva...pe afaceri, pe propria persoana, sau d'astea...

Eu cred ca exista si ca trebuie respectata.

Chiar daca ai uitat un CD in laptopul lui si e important...NU O FA!...hang in there, u can do it...

Chiar daca vrei sa intrebi ce vroia sa-ti zica...sau daca e adevarat ce crezi despre situatie...NU!, repet: NU o fa!! Rezista-n ptzm! Da' ce...e singurul care poate sa-ti raspunda la intrebari?

...hm..da, e singurul...

Si ce?...si-asa nu vroiai cu-adevarat sa stii...

Ciudata treaba, oricum...

Soarta! (hihihihihihih......hihihihihih...hihi!!!)