Batranete haine grele

• Nu degeaba a rezistat atat vorba asta. Este cat se poate de adevarata. Vad in jurul meu oameni speriati. Oameni melancolici. Si am crezut ca e din cauza iernii. Dar nu, nu e ea. Muzica e de vina. Amintirile sunt vinovate. Prietenii vechi. Tot ce-ti aminteste varsta ta e cat se poate de crud.
• Si da, te panichezi. Te uiti in poze si era bine. Te uiti in oglinda si nu e deloc bine. Si parca chipul tau vrea sa exprime exact ce viata ai avut. El vrea sa stie toata lumea ca ai avut si zile grele si zile bune.
• Fruntea lasa la vedere toate amanuntele amare ale vietii. Se vad toate clipele nefericite. Clipele in care nu ti-a venit sa crezi, dar a fost adevarat.
• Obrajii sunt pregatiti. Sunt pregatiti pentru orice viitoare lovitura. Ei au suportat. Au indurat palme, lovituri mai puternice si rezista in continuare.
• Buzele rostesc in continuu groaza, teama, buzuria si toate cuvintele de dragoste si dor cumulate de-alungul vietii.
• Ochii. ochii sut ingroziti, bucurosi, tristi, radianti, stupefiati, melancolici, apatici, expresivi. Cat se poate de expresivi. Ei spun totul.
• De ce sa ne speriem de batranete cand toate au timpul lor? De ce sa fugim, cand putem sta si da mai departe? De ce sa fim tristi, cand am avut totul? Acum e randul lor, celor care, cu un gest timid, ating cu varful degetelor apa rece a marii.