Awake

• Am intrat in camera inundata de ignoranta, falsa modestie, aroganta si povesti sfidatoare. Este o sufragerie imensa, plina de oameni care vorbesc neoprit. E un zgomot infernal. Aud doar cuvinte. Multe cuvinte. Nimeni nu se priveste in ochi. Isi vorbesc, parca, cu ciuda. Dar nu se asculta. Doar vorbesc. Nimeni nu asculta.
• Ma intreb ce caut aici. Sunt eu asta? Fac parte din aceasta gramada de oameni ego-centrati si reci? Incapatanati si grabiti. Grabiti sa zica totul despre ei, desi nu conteaza. Desi pe nimeni nu preocupa.
• Pentru ce, ma intreb? Pentru ce sa te pui in fata unui strain si sa-i spui tot ce face parte din tine, desi nu-si tine respiratia sa te asculte? Ne face mai bine? Nu!, I say. E doar o pierdere de vreme si o secare de suflet.
• Poti sa spui totul si nimeni sa nu stie nimic. Poti sa arati totul si nimeni nu-si va aminti. Poti sa cersesti un strop de empatie si nimanui nu-i va pasa. Poti fi inconjurat de-o lume intreaga Si sa te simti mai singur ca niciodata. Poti muri si nimeni nu va observa. Poti fi in centrul atentiei si totusi invizibil. Poti avea totul. Totul! si sa-ti lipseasca zambetul.
• Ma intreb zilnic ce e important pentru un om. Care-i sunt prioritatile? Pentru ca stiu cati se lupta pentru bani si-s goi. Si pentru ca stiu cat de inguste sunt camerele in care locuim si cat de mare-i patul in care dormim.