24 May, 2010
41 de zile, poate nu ar fi insemnat nimic pentru mine, pana atunci. 41 de zile mi-ar fi fost, probabil, doar 41 de zile. NU!, ar fi fost 41 de zile in care as fi zambit, as fi tinut pe cineva in brate. Cu siguranta as fi mangaiat un caine. As fi hranit o pasare, as fi invatat un copil sensul cuvantului "prietenie", poate-as fi citit Coranul. Totusi, cel mai probabil, nu as fi facut nimic din toate acestea, daca nu ar fi existat cele 37 ore de inaintea celor 41 de zile.
Nu am pus niciodata pret pe cifre. Poate pentru ca nu le-am inteles. Nu am pus pret pana atunci. 
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
41 de zile de rataciri sumbre,cetzoase,rataciri al caror chin nu poate fi redat prin grai omenesc ci doar prin urlet,racnet de fiara.41 de zile care ar fi trebuit sa poarte numele de"descompunere".Si totusi afirmatiile nu ne pot fi de mare ajutor,nu ne ramane decat una...afirmatia:ca in viata noastra caracterul joaca un rol mare,chiar salvator!o visatoare cu suflet de aur!
ReplyDeletetare... mare dreptate...imi dai de gandit
ReplyDelete