Eram acolo, eram totul. Eram plopul. Si-acum nu.
Dar poate ca sunt si acum plopul, doar pentru altceva, pentru alta situatie. Urmaresc intregul cu impecabila stupoare.
Uneori raman in urma, dar apoi recuperez.
Mi-e dor nespus de gustul perelor virgine. De iarba aceea, mai verde ca oricare alta. Mi-e dor de cascada colorata si de trunchiuri umede.
Dar voi mai ajunge acolo. Promit. Trebuie. Acolo am vazut cel mai jucaus trifoi. Trebuie sa-l cald din nou.
Nu va mai canta aceeasi muzica, dar va suna la fel de bine.
Vreau sa reajung acolo unde nimic nu e rau. Acolo unde orice efort e nesemnificativ. Acolo unde banii nu au valoare. Unde timpul se masoara in umbra. Unde totul e atingere. Nimic mai mult. Imi iubesc memoria, este perfect selectiva.
Dar daca nu mai pot!, daca tot ce am putut oferi a fost oferit...
Bine, am inteles...we're moving forward dar cat de departe?
Sunt si-asa obosita. Nu stiu cat mai pot merge in dezechilibru.
Ma anunti tu cand ajung?
e frumos scris... Totuși, trebuie să descoperi cu seriozitate sau cu icnet (depinde) cine ai fost, ca să afli cine ai vrea să fii... Interesează-te!
ReplyDelete... pentru că memoria activă e intr-adevăr selectivă