La multi ani!

• # Sunt doua zile in viata fiecarui om, am auzit, cand el nu poate face nimic. Doua zile in care mainile-i sunt legate...ieri si maine.
• # Cert este si faptul ca, oricat ne-am invarti in jurul ei, ziua nasterii noastre este cea mai importanta. Este ziua in care parintii nostri s-au grabit sa ne ia in brate si ne-au privit mandrii si plini de speranta. Incercand sa intuiasa directia precisei reusite. Cine-ar fi crezut? ...cine-ar fi crezut ca peste fix 24 de ani voi fi cine sunt azi? Nu e rau, nu e bine. E altceva.
• # Si nu doar parintii si-au facut visuri. Si noi ne-am aflat, la un moment dat, intr-o camera colorata, inconjurati de jucarii. Atatea posibilitati si totusi am am avut un stetoscop la gat zicand convinsi "eu doctor am sa fiu". Sau cel mai mare constructor de lego vazut vreodata. Ori veterinarul care schimba soarta animalelor ratacite. Si nu, nu suntem ce ne-am propus. Am facut toate miscarile corecte si nu am reusit.
• # In fiecare an ne spunem ca nu-i bai, mai avem timp. Si daca nu devenim renumitul scriitor, asa cum ne-am dorit, o sa fie altceva ce ne va bucura. Dar in fiecare an avem nevoie sa ne amagim. Nu stiu, totusi, cand e termenul limita. Care e varsta la care nu mai avem voie sa ne pacalim cu vise de neimplinit? Cand trebuie sa ne asezam pe stanca noastra si sa acceptam cine suntem? Atunci eu voi fi dezamagita. Pentru ca am avut timp. Resurse poate nu atat de multe, dar timp am avut. A existat, cel putin, o secunda in fata fiecarei decizii care a parut o eternitate. Au fost secundele in care am reflectat scurt si am ales directia. Si mereu directia opusa ar fi fost ideala.
• # Totul se-nvarte in jurul sperantei. Speram neoprit ca apare leacul zilelor neincantatoare. Uneori gasim tratament in muzica, alteori in sex, sau alcool. Si ne simtim mai bine. Dar intotdeauna va exista dimineata. Cand ne trezim si pasim in aceeasi viata monotona, care nu ne-a oferit covorul rosu sau premiul "Nobel".
• # Dar e bine.