Cerc

1

2012-02-15T09:45:00.000Z

Iacata-ma inapoi, acolo unde au inceput toate. la locul unde ma simt cel mai bine. Schimbata in proportie de 50%. Am aceleasi moduri de a vedea lucrurile, dar altfel de reactii.
Sunt mai sensibila, poate din cauza neputintei de a alege.
Nu m-am gandit ca ajung aici, pe de alta parte...cine a urmat calea pe care si-a propus-o?
Sunt incoltita de asteptari si nu-s doar ale mele, ca pana acum. Sunt un copil rebel, prins in corpul unui adult nemultumit.
Nu mai am voie sa ma sui in copaci, sa sar garduri, sa spun "nu vreau!", desi tremur si-mi musc limba, doar pentru a ma controla. Am senzatia ca nici stilul in care scriu nu are voie sa se fi pastrat la fel, sunt un om mare...
Dar nu ma vad...nu ma vad un om multumit intr-o viata banala. Cum nu ma mai vad nici acel copil revoltat, cu idei fixe.
Ce vreau pentru viitor? Un tatuaj colorat; ceva nou in fiecare zi. Vreau sa zambesc continuu si sincer. Sa ascult muzica pe care nu o cunosc, sa fac mai mult sport. Sa vorbesc cu oameni din trecut. Pentru inceput ajunge.

Random, senseless shit la 5:25 intr-o duminica dimineata

2011-08-14T03:32:00.001+01:00

Caut stropi de viata in tot corpul. Si nu gasesc. Venele-mi sunt uscate, ochii seci. Pare ca nu mai exprim nimic. Cred ca nu mai imi doresc asta-sa exprim ceva...
V-am povestit ca am avut odata o lebada? A fost cel mai bun lucru ce mi s-a putut intampla..acea lebada... Am crezut ca o s-o am pentru totdeauna. Eram eu, ea.....si restul lumii.
Mi se pare ca tot ce vad am mai vazut de multe ori. Nu ma mai impresioneaza. Totul e doar aparent nou, incitant, dar pana maine...tot acelasi sfarsit are.
Imi pare rau, dar nu mai am....nu mai am nimic ramas! Totul e inertie. Sau fac pentru ca asa- s-ar putea - e normal...

Perception

2011-06-25T13:15:00.003+01:00

Everything has been figured out, except how to live.

Cum trebuie traita viata? Ce trebuie sa obtinem de pe urma ei? Ce trebuie urmarit atunci cand iei o decizie importanta?

Ce faci daca toata viata ai trait-o intr-o ceata densa, cautandu-ti sensul, menirea.
Cautand acel ceva care e doar al tau. Talentul care te face unic. Si atunci cand crezi ca totul se intoarce in favoarea aflarii adevarului si ti se ofera un impuls progresiv, realizezi ca poate e tarziu. Ca ar trebui sa ai alte prioritati.

Daca este ceva ce te face sa te simti cel mai egoist om din lume, cel mai rau pentru ca renunti la ceva important, doar ca sa-ti arati ca toate acele incercari de a demonstra ca esti important, nu au fost inutile.

Stiu pe cineva care tot ce a vrut de la viata a fost sa fie parintii mandri. Tot ce a facut vreodata, a fost pentru a putea spune ei cu capul sus " el este copilul nostru".... A ajuns sa faca exact opusul. Si-atunci cand are sansa sa repare, de ce se simte vinovat?

Eu, astazi, cand privesc in trecut, vad doar ce nu am facut. Vad oportunitati pierdute,de teama esecului, vad un copil care nu se comporta ca unul, vad nesiguranta. Si daca as putea schimba asta, as face-o fara sa clipesc.

Life is like dancing. If we have a big floor, many people will dance. Some will get angry when the rhythm changes. But life is changing all the time.

...

2011-06-25T12:51:00.002+01:00

Every man dies. Not every man really lives.

Phreeques II

2011-06-09T09:26:00.007+01:00

Francesco A. Lentini

Acest fantastic jucator de fotbal, nascut la 1889 in Siracusa, Sicilia-intr-o familie cu unsprezece copii- avea de fapt trei picioare, o talpa suplimentara crescand din genunchiul celui de-al treilea picior si doua seturi de organe genitale. A fost crescut de matusa sa, dup ace parintii sai au refuzat sa-I accepte handicapul. A nu se confunda cu George Lippert.

Josephene Myrtle Corbin

Femeia cu patru picioare, a fost nascuta in Lincoln County, Tennessee in anul 1868. Picioarele parazit erau, fiecare, intr-o pereche cu cele firesti. Avea doua organe genitale. A fost casatorita cu un medic si au avut patru copii, cate doi din fiecare pantec. Defecatia avea loc succesiv, insa menstruatia simultan.

Rosa si Josepha Blazek

S-au nascut in Skreychov, Bohemia pe 20 ianuarie 1878. Cele doua surori, in afara orificiului vaginului, nu aveau nimic in comun. Rosa a fost cea interesata de barbati, mai dezghetata, pe cand Josepha a fost introvertita si impotriva pornirilor Rosei de a cunoaste sexul opus. In pofida dorintei Josephei de a nu se implica sexual cu un barbat, Rosa i-a facut un baiat perfect sanatos lui Franz, care lupta in armata austriaca. La scurt timp, Rosa si-a exprimat dorinta de a se casatori cu acesta, dar nu a reusit, decat dupa o lunga lupta cu justitia, care chiar si dupa nunta, l-a judecat pe Franz pentru bigamie. Josepha a fost si ea logodita, insa viitorul sot a murit, la fel ca Franz, in lupta, inainte ca nunta sa poata avea loc.

Au murit pe 30 martie 1922, la 12 minute distanta.

Freaks

2011-06-08T12:52:00.016+01:00

Pentru ca de cand ma stiu gandind simt o atractie nefireasca pentru tot ce este aparte: de la psihologie, la fotografie post-mortem, trecand pe la ocult, facand un ocol pentru corpul uman si tot ce tine de acesta si oprindu-ma la traditiile si obiceiurile secolului al XIX-lea, tin sa va ofer o postare cu un subiect nedezbatut pana acum de mine.

M i-am descoperit interesul pentru "Freaks". Freaks (1932) este un film horror despre sideshow performers (spectacol de balci). Nu atat pentru filmul in sine, cat pentru artistii, executantii acestor balciuri. Mi se par fascinanti, dar despre asta voi vorbi mai tarziu.

Tot acest interes mi s-a trezit undeva in trecutul nu foarte indepartat, cand am auzit o poezie:

Ladies and jelly spoons, hobos and tramps,

cross-eyed mosquitoes and bow-legged ants,
I stand before you to sit behind you

to tell you something I know nothing about.

Admission is free, you must pay at the door;

So pull up a chair and sit on the floor.

It makes no difference where you sit,

the man in the gallery's sure to spit.

The show is over, but before you go,

let me tell you a story I don't really know.

One bright day in the middle of the night,

two dead boys got up to fight.

The blind man went to see fair play;

the mute man went to shout "hooray!"

Back to back they faced each other,

drew their swords and shot each other.

A deaf policeman heard the noise,

he came and killed the two dead boys.

A paralyzed donkey passing by

kicked the blind man in the eye;

knocked him through a nine-inch wall,

into a dry ditch and drowned them all.

If you don't believe this lie is true,

ask the blind man; he saw it too.

Nu stiu exact care este legatura, daca este o legatura, dar eu toata scena asta o vad petrecandu-se langa corturile balciului.

Prin anii 1800-1900, balciul era format din artisti cu diferite abilitati cel putin deosebite. Erau oameni elastici, oameni cu excesiv de mult par, oameni scunzi, foarte inalti, dar si oameni deformati. Imi pare un soi de haz de necaz, dar asa era: balciul era mandru sa gazduiasca un spectacol incarcat cu oameni ciudati, care mai de care mai talentati in ale bizarului.

Am sa incep descrierea celor mai cunoscuti ciudati, dupa care voi vorbi despre care mi se par mie interesanti, ca poveste sau ca anormalitati. Aceste deformari osoase (in majoritatea cazurilor) apar din cauza faptului ca in timpul sarcinii, mamele ori sufereau de boli grele, care impiedicau copiii sa se dezvolte in regim normal, ori munceau pana in ultimul moment al graviditatii, lasand prea putina forta fatului pentru dezvoltare normala.

Gabrielle Fuller

Nascuta in Elvetia, in anul 1884, Gabrielle era o femeie frumoasa si aparent normala, pana la talie. Mai jos de talie, aceasta nu exista . A intrat in circ prima data in anul 1900, circuland cu Ringling Brothers Circus. A fost maritata de doua ori.

Ella Harper

Mi se spune fata-camila, pentru ca genunchii mei sunt indreptati spre exterior. Cel mai bine merg in maini si picioare asa cum ma vedeti in poza. Text din spatele cardului Ellei. S-a nascut in 1873 in Hendersonville, Tennessee.

Serpentina

Desi sustinea ca mai jos de gat nu are pic de os, exista fotografii care pot dovedi ca se sprijinea in cot, indicand ca-cel putin-un brat era rigid. Foarte buna inotatoare, fapt care s-a nascut in urma cascadoriilor pe care le facea, pozand in sirena. Aceasta a dus o viata lipsita de indepententa, avand nevoie de ajutor pentru orice miscare pe uscat.

S-a nascut undeva prin anii 1900-1901, in California sau Ontario. Prea multe detalii despre femeia-serpentina nu sunt cunoscute.

Simon Metz

S-a nascut in Bronx, in 1901, cu microlephaly, o boala care i-a dat un creier mic, statura mica (122 cm) si IQ-ul unui copil de trei ani. A fost extrem de iubit si a murit in 1971.

Omul perna

S-a nascut in 1871 si a murit in 1934. Pe langa faptul ca s-a nascut fara maini si fara picioare, era cunoscut si pentru faptul ca putea sa ruleze, sa aprinda si sa fumeze tigari.

Robert Melvin

Omul cu doua fete s-a nascut pe 9 mai, 1920. Nu a putut fi diagnosticat, insa el avea o explicatie simpla pentru boala sa: umorului lui Dumnezeu. Desi i s-a interzis sa mearga la scoala din cauza felului in care arata, acesta a reusit sa beneficieze de educatie, exceland la matematica.

Joseph Carey Merrick

S-a nascut in Leicester, England in 1862. Mama sa, care si ea avea un handicat, a murit cand el era copil, tatal lui recasatorindu-se. Mama vitrega nu a fost la fel de iubitoare si intelegatoare ca cea naturala, asadar tatal sau s-a vazut nevoit sa renunte la copil. Acesta a ajuns la o scoala pentru nevoi speciale, batjocorit. A plecat de acolo, dupa care l-a cunoscut pe Tom Norman, care i-a devenit impresar. A jucat in filmul The Elephant Man.

Rosa Violetta

Violetta, asa cum prefera sa i se spuna, s-a nascut fara maini si fara picioare, in Gemania. Era o fire pozitiva, realizand ca ceea ce omul nu a posedat niciodata, nu are cum sa-i lipseasca. Ambitia ei de a depasi rautatea naturii a dat rezultate, ea fiind relativ independenta.

William Durks

"Omul cu trei ochi"-a nascut in 1913, din parinti normali, cu patru frati normali. A intrat in lumea balciurilor cand a implinit 40 de ani, cand a fost descoperit la un spectacol in preajma casei sale. Cel de-al treilea ochi era pictat intre cele doua nasuri.

Despre plopi. Cu totul altii.

2011-05-20T09:28:00.003+01:00

Ma uimeste continuu dinamica cu care se intampla toate. Mi se pare ca sunt prea multe de intamplat intr-un timp atat de scurt. Se comprima. Si e destul de greu de tinut evidenta. Pentru mine.

Eram acolo, eram totul. Eram plopul. Si-acum nu.

Dar poate ca sunt si acum plopul, doar pentru altceva, pentru alta situatie. Urmaresc intregul cu impecabila stupoare.

Uneori raman in urma, dar apoi recuperez.

Mi-e dor nespus de gustul perelor virgine. De iarba aceea, mai verde ca oricare alta. Mi-e dor de cascada colorata si de trunchiuri umede.

Dar voi mai ajunge acolo. Promit. Trebuie. Acolo am vazut cel mai jucaus trifoi. Trebuie sa-l cald din nou.

Nu va mai canta aceeasi muzica, dar va suna la fel de bine.

Vreau sa reajung acolo unde nimic nu e rau. Acolo unde orice efort e nesemnificativ. Acolo unde banii nu au valoare. Unde timpul se masoara in umbra. Unde totul e atingere. Nimic mai mult. Imi iubesc memoria, este perfect selectiva.

Dar daca nu mai pot!, daca tot ce am putut oferi a fost oferit...

Bine, am inteles...we're moving forward dar cat de departe?

Sunt si-asa obosita. Nu stiu cat mai pot merge in dezechilibru.

Ma anunti tu cand ajung?

2011-05-18T14:14:00.000+01:00

Star light, star bright

The first star seen tonight;

I wish I may, I wish I might

Have the wish I wish tonight….

2011-05-11T12:06:00.000+01:00

Mi se pare ca totul in jurul meu se schimba, iar eu stau pe loc.
Ma sperie. Ma agita. Nu-mi plac schimbarile, mai ales cele pe care nu le dirijez eu.
Am nevoie de un spatiu doar al meu. In care ramane totul asa cum este. Nimic nu se modifica. Am nevoie de asta.
Cred ca mi-au ajuns toate. M-au ajuns din urma.

Prima cearta in cuplu

2011-04-28T11:23:00.002+01:00

La un moment dat tot se va intampla. Ca e peste 2 zile, ca e peste 2 saptamani, ea este iminenta.

Si e, probabil, primul moment de sinceritate pura. Este momentul cand cunosti persoana de langa tine cu adevarat. Pentru ca foarte multi oameni cand sunt nervosi nu se pot controla, cearta este modul perfect de a "citi" un om. Asa ca lean back, relax and watch him fight.

Pff!, cat ai de invatat din aceasta prima cearta. Vezi cum gandeste, ce gandeste, ce il deranjeaza. Vezi cum te priveste si cat de usor ii trece. Vezi daca o duce-n extrema. Vezi in ce extrema o duce. Vezi ce pret pune pe tine, pe voi. Poti afla daca e iertator, sau nu. Daca tine-n el si izbucneste. Daca e uracios, rautacios, sau bland si intelegator.

Si e foarte probabil sa te sperie reactia lui. E probabil sa schimbe tot ce ai crezut despre el. Sau poate sa-ti dizolve imaginea aproape perfecta pe care-ai avut-o despre voi.

Si-apoi, te trezesti dimineata sa mergi la lucru, mergi pe varfuri sa nu-l trezesti, te duci in bucatarie sa-ti faci cafea si...ai deja cafea facuta. Ala e un moment mult mai important. E acel moment cand realizezi ca ai fost ultimul lui gand inainte de culcare. E acel moment care sterge tot ce e neplacut.

Eu cred ca. pe parcursul unei relatii, nu-ti scade intensitatea cu care iubesti. Nu piere iubirea si se nasc alte sentimente, ci doar ajungi sa iubesti pentru total alte lucruri fata de cele pentru care iubeai la inceput. Si mai cred, cu riscul sa par siropoasa si un "wanna be quote writer", ca intr-o relatie, de orice natura ar fi ea, incepi prin a fi in varf. De acolo poti doar sa cobori. Daca esti inspirat, insa, te poti stabili undeva pe drum. Si sa-ti faci acel locsor cel mai comod si placut metru patrat din viata ta. :)

Dust

2011-04-19T16:39:00.000+01:00

Mi-e destul de greu sa inteleg de ce toata viata vanam marea dragoste.

Ne plimbam cu ochii deschisi, cu capul sus si cu zambetul pe buze, in speranta ca exact cine trebuie ne va remarca. Si ne va cuceri...

Ajunsi acolo, ne dezvaluim slabiciunile, sperantele, dorintele, visele, tot ce e mai intim. Si suntem convinsi ca vom fi tratati pe masura sacrificiului pe care-l facem. Pentru ca nu e usor sa-ti deschizi sufletul, mintea si casa unui om despre care stii atat de putin. Despre care stii ca vrei sa te iubeasca. Si asta va fi suficient. Dar nu e. Mai sunt atatea care trebuie sa completeze tabloul.

Trec zile, saptamani, luni si tu esti sigur ca ai gasit ce ai cautat. Esti fericit. Te trezesti zambind, canti in masina, te simti implinit. Iti faci planuri secrete. Atatea si atatea ganduri care-ti imblanzesc visele. Vise care-ti mangaie noptile.

Pana intr-o zi,cand te trezesti revoltat. Nu, nu ai fost inteles cum trebuie, asa cum ai crezut ca esti. Nu, nu se stie cate schimbari ai facut ca sa se potriveasca totul. Nu, nu esti apreciat asa cum te-ai gandit ca ai putea fi. Si pare ca tot ce ai vazut pana atunci, nu a existat. A fost doar o iluzie creata din dorinta. . .

Leapsa

2011-03-25T08:02:00.013Z

1.Luati cartea cea mai la indemana,deschideti-o la pagina 18 si scrieti al patrulea rand.
"...spatiul la care ne referim se afla in partea de nord-est a Banatului si se apropie de forma unui triunghi.".

2.Fara sa verificati,cat e ora?
10:45

3.Verificati.
10:18

4.Cu ce sunteti imbracat(a)?
Camasa, pantaloni, bretele.

5.Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati?
La mailuri.

6.Ce zgomot auziti inafara de cel al calculatorului?
Zgomotul masinilor si pasi.

7.Cand ati iesit ultima data si unde ati fost?
Ieri seara, la plimbare cu prietenul si The Chill.

8.Ce ati visat ieri noapte?
Nu stiu.

9.Cand ati ras ultima data?
Ieri seara.

10.Ce aveti pe pereti in incaperea in care sunteti?
Sigla firmei si-un tablou.

11.Care-i ultimul film pe care l-ati vazut?
"Eu si Marley"

12.Ati vazut ceva ciudat azi?
Ca m-am trezit la timp. :O

13.Ce parere aveti despre acest chestionar?
Pana la intrebarea asta...mi-a placut.

14.Spune-ne ceva ce nu stim inca.
Am pasta de dinti faina.

15.Când ai simţit că părinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine ?
Ma, nu stiu...

16. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?
Hm...cel mai tare, cel mai tare...pe mine, cred.

17. La ce eşti cel/cea mai bun/ă, ce ştii să faci mai bine decât toţi oamenii pe care-i cunoşti personal?
Ştiu să-mi iubesc cainele. Sunt as in asta. Dar cel mai bine stiu sa ma stresesz-aici nimeni nu ma-ntrece.

18. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi ?
Nesiguranta.

19. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?
Nu stiu, nu-s adepta compromisurilor, mai ales pentru bani.

20. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moştenit-o de la părinţii tai?
Empatia.

21. Când ai simţit că ai arătat cel mai bine din toată viaţa ta ?
In 2007. Eram porno.

22. Care e cel mai prost om pe care-l cunoşti?
GIGI!

23. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?
Sunetul vocilor care ma acopera.

24. La ce eveniment din viaţa ta ai fost cel mai emoţionat/a?
16 iulie 2009.

25. Care ar fi singurul lucru pe care ţi-ar plăcea să-l furi (fiind singura şansă de a-l avea…)?
Biletul câştigător la loto. Da.

26. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viaţa ta?
Uf! Cred ca atunci cand am cazut in 4 labe intr-o sala cu 300 persoane, imbracata in culori stridente.

27. În faţa cui te simţi cel mai pierdut, emoţionat, blocat ?
În faţa nepoatei mele. Nu prea stiu cum sa ma comport sa-i fiu un exemplu perfect pozitiv.

28. Când ţi-a fost cel mai greu să spui adevărul?
Cand am stiut ce las in urma lui.

29. Ce-ai vrea să schimbi cel mai tare în viaţa ta ?
O gramada.

30. Cu cine vorbeşti cel mai des despre sex ?
Cu el.

31. Care e cea mai proastă scuză pe care ai folosit-o vreodată?
Eu nu stiu sa mint, asa ca am o singura scuza pentru orice: am lesinat.

32. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubeşti ?
Pai daca ajung acolo, sa-l iubesc...inseamna ca nu greseste ceva ce nu pot ierta. Eu sunt rationala, trebuie sa stiti.

33. Ce calitate a jumătăţii tale de viata iţi este cea mai dragă?
Jumatate...ba, dar le-ntinzi. Of!... Calitate fizica: ;) ; calitate de'aialalta: rabdarea.

34. Care a fost jucăria ta preferată in copilărie ?
Un bebe moale cu cap tare.

35. Pe cine te bazezi dacă ţi se întâmplă o nenorocire?
Pe mine.

36. Pe cine simţi cel mai tare nevoia să protejezi ?
Pe nepotica mea.

37. Care e domeniul despre care ai vrea să ştii cel mai mult ?
Psihologie.

38. Cine-ţi lipseşte cel mai tare în acest moment?
Dani, nepotica.

39. În ce privinţă crezi că eşti cel mai puţin înţeles ?
Cand vine vorba de ceea ce simt, dar asta doar pentru ca tin totul pentru mine.

40. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?
Cu siguranta "capsuna", NU! Sex. Pentru e cat se poate de universal si peste tot inseamna acelasi lucru.

41. Unde te simţi cel mai în siguranţă?
Acasă.

42. Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi s-a făcut vreodată?
„Mi-e dor de tine”. Da, stiu ca nu e compliment. Dar atunci cand cuiva ii este dor de tine, inseamna mai mult decat un " esti frumoasa".

43. Care e persoana care te face să râzi, să te simţi relaxat ?
El si Cosmina.

44. Pentru ce te rogi cel mai des ?
Pentru bani. Glumesc. Pentru liniste. Imi place linistea.

45. Cine te-a influenţat cel mai mult până acum?
Cel mai mult...Clauu.

46. Care a fost primul tău vis împlinit?
Sa fiu libera. Sunt, am fost.

47. În ce an al vieţii tale ai simţit ca te-ai schimbat cel mai mult?
La 19 ani.

48. Ce invenţie din acest secol crezi că are cel mai mare impact în viaţa ta?
Telefonul. Fara el mi s-ar spune "aia ce nu vorbeste cu nimeni". :))

49. Care a fost cel mai îndrăzneţ lucru pe care l-ai făcut (sau l-ai face) cu o persoană de acelaşi sex cu tine?
:) Nu pot ba, nu pot.

And LEAPSA goes to...Relinschi Alex, Eugen Ion, Alexandra , Anca and Lavi.
Leapsa luata de aici si de aici.

I am The Great Cornholio

2011-03-09T08:19:00.006Z

Toti avem o istorie personala. De multe ori aceasta ne explica, deloc codat, tot ce trebuie sa stim despre reactiile noastre si provenienta lor. Daca nu am tine cont de ea, ne-am afla in fata unei bariere care nu ne-ar permite sa inaintam. Iar evolutia, de orice natura, este importanta. Vrem si trebuie sa inaintam continuu, fie ca e vorba de serviciu, sport sau cuplu.

Putem privi toata evolutia ca pe un joc in care, intr-adevar, exista multe obstacole, dar fiecare progres este rasplatit pe masura. Ori putem sa nu o privim ca pe un joc, pentru ca nu este un joc. Este realitate. Si toate riscurile pe care ti le asumi, sunt urmate de consecinte. Consecinte care sunt pe urmele tale si te musca de fund cand au ocazia.

Diferenta dintre joc si realitate este cu-atat mai mare cu cat realizezi care ti-e miza. In joc nu ai nimic de pierdut. Daca mori, o iei de la-nceput. In realitate insa, lucrurile stau complet diferit. Te expui cu totul, trup si suflet, o esenta mai fragila decat cealalta. Si risti mult.

Astfel se nasc blocajele sentimentale. Din nevoia de a-ti proteja fiinta de tot ce-i poate dauna. Pentru ca da, de ce sa te expui, cunoscand doar riscurile, nu si deznodamantul? Adica e firesc sa simti nevoia unei bule impenetrabil de protectoare, atunci cand in proximitatea ta se afla demonul nelinistii, gata sa-ti starneasca dorinte, pasiuni. Si mai pregatit ca niciodata sa te abandoneze exact atunci cand te crezi in siguranta.

Pana la urma, desi avem atat de mult potential, in fata sentimentelor suntem egali. Nu le putem controla. Tot ce putem face este sa ne concentram si sa ne luptam cu nevoia de exteriorizare. Pentru ca intotdeauna va fi prea devreme pentru a arata ce simtim. Si pentru ca intotdeauna vom fi cu-atat mai vulnerabili, cu cat sufletul ne este mai deschis. Si nimeni, niciodata nu ne va putea da garantia satisfactiei.

The orgasm: Myth or Reality?

2011-03-02T10:08:00.011Z

Sexul este un subiect controversat, stim asta. Sunt peste tot barbati si femei care cred ca stiu totul despre sex. Am citit azi un articol despre orgasmul feminin. Tipa zicea ca "I-am “marturisit” fiecarui barbat cu care m-am culcat ca este primul care imi provoaca orgasmul. Am mintit de fiecare data.[...]De ce i-am mintit? Pentru ca barbatii nu se simt barbati daca femeia de langa ei nu este satisfacuta. De ce le-as lua eu bucuria de a se simti puternici si doriti?".

Mie mi se pare cat incape de puerila gandirea. De ca sa-i lasam sa traiasca o minciuna, cand o putem transforma in adevar?

Dupa mine, lucrurile stau in felul urmator: O femeie inteligenta, are orgasm. Si nu pentru ca tine, in mod direct, de creier, ci pentru ca nu asteapta dragostea adevarata, care sa aduca-n spate saculetul magic cu orgasme, ci vorbeste. Da, deschide gurita, dar de data aceasta, nu pentru a-i face placere barbatului care crede ca-i invincibil in materie de orgasme feminine, ci pentru a sopti, pe un ton porno daca vreti "mai jos", sau "mai sus", sau "nu te opri", dupa caz.

E, pe de alta parte stau femeile care nu stiu ce este acela orgasmul. Ele, in mare parte-si asta e doar parerea mea-se subapreciaza. Ele spera din tot sufletelul lor altruist, ca daca tac, stau cuminti, sau fac ce li se cere, barbatul de sub ele le va aduce, a doua zi, cafeaua la pat, impreuna cu un "nu voi mai putea trai fara tine, papusa". Dar nu e-nregula. Deoarece pentru o partida de sex- cel putin- fireasca,este nevoie de un numar minim de doua persoane. Si in principiu ambele persoane fac asta din placere. Si daca incepi ceva din placere, de ce sa nu continue placut?

Nu zic ca ala nu-i sex fara orgasm. Nu zic ca trebuie sa fim egoisti. La fel cum nu zic nici ca sexul trebuie lipsit de sentiment. Totusi, trebuie format, cumva, un echilibru perfect intre tot ce tine de pat (, masa, podea,...).

Si nici nu cred ca e firesc sa ceri totul din primul moment. Vrem, totusi, sa nu blocam pe nimeni.

Reteta care ma ajuta sa nu fiu frustrata, mahnita, nesatifacuta? Fac doar cand vreau, pentru ca vreau, cu barbatul care-mi place in totalitate. Iar daca acela se dovedeste ca stie ce face, PERFECT! ;)

And yes, size does matter.

"Când soarta îţi dă o lămâie, fă din ea o limonadă."

2011-03-01T09:28:00.009Z

Astazi am ales sa vorbesc, si eu, despre ranile sufletului. Nu am niciun motiv anume, doar vreau sa vorbesc.

Cred ca sunt, in viata, tot soiul de momente. Momente placute sau mai putin placute. Momente care ne-au marcat, intr-o oarecare masura, existenta. Acum, aici putem include totul. De la primul sarut, pana la cel care a facut diferenta. De la prima nota prosta, la prima nota prosta...motivata. Putem scrie despre primul moment de vandalism, despre prima bataie, despre prima iubire si despre prima balta in care ai pasit desculta.

In viata mea am avut parte de tot ce tine de sentimente. Am fost suparata, dezamagita, umilita, lovita cu cele mai josnice lovituri. Dar, cel mai puternic, cel mai constant simtamant a fost cel de fericire. Atat cat pot privi inapoi, atat cat pot sa-mi amintesc, aleg ce-i mai frumos. Pentru ca vreau ca tot ce nu mi-a placut, sa nu faca parte din viata mea. In acelasi timp, pastrez doar partile acelea din mine care s-au nascut in urma neplacerilor. Sunt parti cu cate o experienta mai intelepte.

Aleg sa memorez ce-mi face bine, aleg sa uit ce-mi poate face rau. Pentru ca "Ţine minte, fericirea nu depinde de ceea ce eşti sau de ceea ce deţii, ci doar de ceea ce gândeşti." (Dale Carnegie).

Cu toate acestea, sunt situatii in care aleg sa nu vindec ranile, pentru ca asta ma face mai vulnerabila si ma poate ajuta sa evit situatiile in care accept sa ma regasesc intr-o astfel de faza.

In rest, cred ca oamenii sunt impartiti pe categorii. Cea din care fac eu parte este una cu un automatism. Sunt omul care trece peste orice, cu mare usurinta, foarte mare usurinta.

Nu ma roade, nu ma doare. E ca si cum nu as fi trait acel moment neplacut.

Si nu, nu este o negare, ci un fact.

Cealalta categorie, spun eu, este cea care incadreaza oamenii slabi, care nu au puterea necesara de a depasi durerea. Si se lasa urmariti de aceasta. Se lasa mancati, bucatica cu bucatica, de mania ranii.

Nu stiu cum e mai bine. Pentru ca, in cazul meu, ma astept ca la un moment dat sa ma ajunga totul din urma si sa cedez.

.

2011-03-01T08:05:00.003Z

Trebuie sa invat sa nu ma mai simt vinovata pentru toate defectele lumii.

Trebuie sa invat sa nu ma mai invinovatesc pentru toate vietile pierdute, pentru toti cainii infometati, pentru toti oamenii care au esuat.

Trebuie sa ma eliberez de vina constanta ce mi-a pus stapanire pe minte....

.

2011-02-21T15:22:00.004Z

‎" If you could hear me, I would say that our finger prints don't

fade from the lives we've touched."......................

What about me?

2011-02-21T15:20:00.002Z

By 22, Ghandi had 3 kids; Motzart, 37 symphonies; and Buddy Holly was dead.

Sunt mutata-n capat

2011-02-21T08:41:00.003Z

De la o vreme, fiecare intalnire pe care-o am, fiecare discutie pe care-o port, fiecare tangenta cu oamenii imi demonstreaza un singur lucru: Sunt sociopata.
Imi vine sa fug de contact, sa alerg cat ma tin picioarele si plamanii. Sa ma ascund in intimitatea unei pesteri si sa astept momentul in care e sigur sa ies: Apocalipsa!
Nu-i ok, ba!...nu-i ok...

?

2011-02-15T14:07:00.007Z

Yes, if you wake up in a different time, in a different place, could you wake up as a different person?

If I say so

2011-02-09T09:45:00.009Z

Imi fac rau, dorind perfectiune. Dar ea nu exista. Nu exista. Tot ceea ce facem, tot ce ne dorim, necesita-cel putin-un dram de compromis. Nu exista nimic pur, fara nevoie de acceptare.
Sunt dezgustata. Si sunt astfel pentru ca trebuie sa inchid ochii. De la iubitul depresiv, pana la seful in posesia caruia ma aflu. Tot trebuie trecut cu vederea. Trebuie sa tac,sa ascult, sa tolerez si sa ma comport ca atare. Trebuie, in primul rand, sa evit sa fiu eu pentru ca nu e loc de mine asa cum sunt.
Trebuie sa-mi vad de rutina, imitand sutele de oameni din jurul meu, care-si vad cu privirea limpede scopurile.
De ce eu si nu ei? De ce sa fiu eu nefericita, prinsa intr-un cotidian oarecare, cand eu nu asta-mi doresc? De ce nu ei, care calca-n picioare toate legile omeniei? Poate tocmai pentru ca-mi pun intrebarea...
Nu pot sa neg, mi-e ciuda! Scrasnesc din dinti la fiecare zambet fals. Imi infig unghia-n brat la fiecare cuvant neautentic. Si ma doare fiecare om ce nu mi se aseamana. Pentru ca fiecare om ce crede ca ma cunoaste, ca a mai vazut ca mine, imi umple sufletul de ura. Fata de propria-mi persoana. De ce nu pot fi asa cum au mai vazut? Ar fi mai bine. Mi-ar fi mai usor.
Dar oamenii aceia care pretind ca au totul, il au?
M-am saturat de clisee. Si am impresia ca toate intrebarile mele, au mai fost puse, ca toate gandurile mele au mai fost rostite. Stiu ca toate cuvintele mele, au mai fost scrise. Citesc zilnic gandurile unor oameni rataciti, asadar stiu ca nu sunt singura fiinta neinteleasa, sau prostinteleasa.
Si realizez ca sunt patetica prin simplul fapt ca imi ridic vocea in scris si nici nu las nimic in urma. Dar nu vreau sa schimb nimic. Nu stiu ce as putea schimba.
Sunt un om care nu-si cunoaste nici propria personalitate. Sunt un om mut, cu mintea-n ceata. Nu stiu cine sunt. Poate sunt si eu un nimeni.
O privire nu te face mai bun, la fel cum nici o dorinta nu te poate face necurat.
Simt ca sunt atat de departe. De tot. De a descoperi adevarul. De a afla cine...
Tot ce am agonisit vreodata, am pierdut. Si-am refacut. Si-am rerefacut. Si-am obosit. M-am odihnit si-am luat-o de la inceput. Pentru ce? Cat timp? Pentru cine? Dar poate sunt un Rilke-n devenire. Sau poate voi ajunge pe Luna. Poate voi salva o viata. Poate omenirea. Poate voi reda speranta unui muribund. Poate voi da nastere unui inger. Poate voi.... Sau poate voi ramane acelasi om lipsit de sens.
Sunt departe de tot ce am crezut ca sunt. Simt ca nimic nu ma mai caracterizeaza. Sunt din ce in ce mai stearsa. Sau poate doar in noaptea asta, cand sunt mai singura ca niciodata....

Prietenii fostului prieten

2011-02-08T09:17:00.006Z

Vor suna in continuare, imediat dupa despartire. Si o fac sincer. Si te roaga sa-i mai suni. Si tu-ti promiti ca o s-o faci, dar amani. Amani pentru ca sunteti prea diferiti si nu vrei o tacere neplacuta la telefon. Singurul lucru pe care l-ati avut in comun a fost el.
Timpul trece, ii mai vezi prin Mall, iti intorci privirea de rusine ca nu ai sunat. Si-apoi uiti. Si peste un an de zile, cand vrei sa fii un om mai bun si de cuvant, apuci telefonul, cauti numarul in agenda, apesi pe verde si...imediat pe rosu. Pentru ca nu, nu aveti nimic in comun. Si pentru ca da, timpul a trecut, iar tu esti mai diferita ca niciodata.

...

2011-01-23T12:57:00.004Z

Ce ar fi daca te-ai trezi intr-o dimineata si nimic din ceea ce, pana acum, ti-a fost familiar nu ar mai exista?
Ce ar fi daca, o data cu noaptea s-ar spulbera si tot ce a insemnat echilibru, tot ce ai cunoscut. Tot ce a insemnat viata ta.
Ce ar fi daca ai avea certitudinea ca nimic nu va mai fi cert? Niciodata de acum incolo.
Ce ar fi daca nicio zi nu ar semana cu alta? Daca ceea ce ieri a insemnat totul pentru tine, azi nu va mai conta?
Ce s-ar petrece in tine daca fiecare pas pe care l-ai face ar fi nesigur? Va tremura pe o franghie invechita?
Ce ai face daca, intr-o dimineata, te vei trezi pustiit? Daca, la un moment dat, sentimentul suprem va fi nepasarea?
Daca intr-o zi toate temerile tale vor deveni realitate? Si daca tot ce ai putea face va fi sa asepti?
Ce ar fi daca, dintr-o data, nimic nu te va mai satisface? Nimic nu-ti va mai fi pe plac.
Daca ai deschide ochii si tot ceea ce te-ar inconjura ar fi gri? Nimic nu va mai iesi in evidenta. Nimic nu-ti va mai surade. Si ai fi mai pustiit ca niciodata...
Ce ai face? Ce ai face daca te vei uita in oglinda si vei vedea doar teama?
Daca totul va-ncepe sa se-ncheie?

Funny Mom and Dad

2011-01-17T11:17:00.002Z

2011-01-12T21:43:00.001Z

Asa e viata mea....

2010-12-30T11:28:00.003Z

Mama avea un inel mare. Mare. De aur. Cu o piatra rosie. Mare. Si mi-l placea mult. Mult de tot. Si pentru ca nu-l purta, il tinea intr-o cutiuta de bijuterii. In fiecare dimineata mergeam la dulapiorul care adapostea inelul si-l luam. Si-l purtam toata ziua. Seara, pentru ca stia ca il mai iau, cand venea mama de la lucru, mergea direct acolo. Eu, cand stiam ca vine mama acasa, il dadeam jos de pe deget si-l puneam intr-un loc ascuns. De fiecare data era diferit...locul. Venea la mine-n camera si ma intreba de el... Si-i ziceam ca l-am luat si...logic, mi-l cerea inapoi. In momentul ala, de speriata, sau nu stiu de ce, nu-l mai gaseam. Si-l cautam de ma lua...ce ma lua. Si-apoi, enervata la maxim, MAXIM AM ZIS!!, imi zicea ca nu ma lasa sa dorm pana nu-l gasesc. UEI!!, ce urat ma panicam. Pai gandeste-te ca a2a zi era scoala. Si eu de cand ma stiu ma trezesc cu mult timp inainte de a pleca, sa ma pregatesc cum trebuie... Plus ca sunt cea mai stresata fiinta pe care-o cunosc. Daca nu-l mai gaseam? Daca nu mai aveam voie sa dorm tot restul :O... vietii?! FUCK!! Trebuia sa fac ceva. Si cum omul cand are nevoie de ajutor apeleaza la prieteni, eu ce crezi ca am facut? M-am rugat la Dumnezeu. Pai nu aveam mobil, era tarziu, n-aveam cum s-o chem pe Adina la mine. Asa ca ma rugam. Si promiteam totul, cu suspine si hohote de plans. Si imediat dupa ce ma rugam...il gaseam.... Totdeauna a fost la fel. Il pierdeam, ma rugam, il gaseam. Eh, de atunci am stiut ca exista. Ca-mi este aproape si ca pot sa contez pe EL mereu.
De ce mi-a amintit de asta, te intrebi? Pai pentru ca aseara m-am certat cu o prsoana draga. Si nu era vina mea, sau nu in totalitate, dar eu-ce-i drept-am reactionat cam...exagerat. I-am zis ca nu mai vreau sa aud de el...si nah, am iesit din masina, cu trantitul usii de rigoare. Astazi, de fapt azi-noapte, am realizat ca nu stiu daca a fost meritat gestul... Ideea este ca nu am dormit decat putin, am visat urat si cand m-am trezit, nu aveam niciun apel. Atunci am ingenunchiat, mi-am impreunat mainile. Si am zis: "Doamne, Tu stii ce e mai bine pentru mine. Daca tu crezi ca acest om este potrivit pentru mine, este ceea ce imi lipseste mie, atunci ajuta-ma sa fac ceea ce trebuie...". Mi-am facut cruce, m-am ridicat si mi-a sunat telefonul. Era el. Am raspuns, am zis ca imi pare rau ca am reactionat aiurea(poate n-am zis chiar "imi pare rau", dar pe-acolo...) si-acum totul e ok.

Fool!

2010-12-18T10:04:00.006Z

Te rog nu ma mai intreba ce e cu mine. Tu nu stii cine sunt. Nimeni nu ma cunoaste cu-adevarat.
Tu crezi ca eu sunt inceputul. Ca eu sunt lumina. Crezi ca sunt mana de ajutor, ca sunt un prieten. M-ai visat de atatea ori. Tu crezi ca sunt ocazia, motivul. Crezi ca-i vindec pe bolnavi. Crezi ca zambetul meu vorbeste de la sine.
Crezi ca sunt speciala?, ca sunt draguta?Crezi ca sunt destul de colorata sa lucesc in spatiile tale...
Dar intre sunetul pe care-l auzi si cel pe care-l scot, e o lume. O lume-n care nu ploua, decat deasupra capului meu. Una de unde vad in departare soarele rasarind.

Batranete haine grele

2010-12-16T09:32:00.006Z

Nu degeaba a rezistat atat vorba asta. Este cat se poate de adevarata. Vad in jurul meu oameni speriati. Oameni melancolici. Si am crezut ca e din cauza iernii. Dar nu, nu e ea. Muzica e de vina. Amintirile sunt vinovate. Prietenii vechi. Tot ce-ti aminteste varsta ta e cat se poate de crud.
Si da, te panichezi. Te uiti in poze si era bine. Te uiti in oglinda si nu e deloc bine. Si parca chipul tau vrea sa exprime exact ce viata ai avut. El vrea sa stie toata lumea ca ai avut si zile grele si zile bune.
Fruntea lasa la vedere toate amanuntele amare ale vietii. Se vad toate clipele nefericite. Clipele in care nu ti-a venit sa crezi, dar a fost adevarat.
Obrajii sunt pregatiti. Sunt pregatiti pentru orice viitoare lovitura. Ei au suportat. Au indurat palme, lovituri mai puternice si rezista in continuare.
Buzele rostesc in continuu groaza, teama, buzuria si toate cuvintele de dragoste si dor cumulate de-alungul vietii.
Ochii. ochii sut ingroziti, bucurosi, tristi, radianti, stupefiati, melancolici, apatici, expresivi. Cat se poate de expresivi. Ei spun totul.
De ce sa ne speriem de batranete cand toate au timpul lor? De ce sa fugim, cand putem sta si da mai departe? De ce sa fim tristi, cand am avut totul? Acum e randul lor, celor care, cu un gest timid, ating cu varful degetelor apa rece a marii.

2010-12-15T12:04:00.002Z

Am un dar!, dar am un dar aparte...sa stric tot... Of!

Awake

2010-12-14T10:41:00.004Z

Am intrat in camera inundata de ignoranta, falsa modestie, aroganta si povesti sfidatoare. Este o sufragerie imensa, plina de oameni care vorbesc neoprit. E un zgomot infernal. Aud doar cuvinte. Multe cuvinte. Nimeni nu se priveste in ochi. Isi vorbesc, parca, cu ciuda. Dar nu se asculta. Doar vorbesc. Nimeni nu asculta.
Ma intreb ce caut aici. Sunt eu asta? Fac parte din aceasta gramada de oameni ego-centrati si reci? Incapatanati si grabiti. Grabiti sa zica totul despre ei, desi nu conteaza. Desi pe nimeni nu preocupa.
Pentru ce, ma intreb? Pentru ce sa te pui in fata unui strain si sa-i spui tot ce face parte din tine, desi nu-si tine respiratia sa te asculte? Ne face mai bine? Nu!, I say. E doar o pierdere de vreme si o secare de suflet.
Poti sa spui totul si nimeni sa nu stie nimic. Poti sa arati totul si nimeni nu-si va aminti. Poti sa cersesti un strop de empatie si nimanui nu-i va pasa. Poti fi inconjurat de-o lume intreaga Si sa te simti mai singur ca niciodata. Poti muri si nimeni nu va observa. Poti fi in centrul atentiei si totusi invizibil. Poti avea totul. Totul! si sa-ti lipseasca zambetul.
Ma intreb zilnic ce e important pentru un om. Care-i sunt prioritatile? Pentru ca stiu cati se lupta pentru bani si-s goi. Si pentru ca stiu cat de inguste sunt camerele in care locuim si cat de mare-i patul in care dormim.

Fantasy

2010-12-09T12:34:00.004Z

M-am pirdut din nou. Din nou ma uit in jurul meu si nu mai recunosc nimic. Si-s ratacita, cred, ca nu stiu in ce parte sa merg. Si-s obosita, ma dor picioarele. Cerul este negru si ploua puternic. Imprejurimile sunt incarcate de perechi de luminite lucioase, insetate si infioratoare. Mi-e frig si rochia mi-e uda. Parul imi este lipit de fata si-mi mai ascunde din teama. Buzele-mi sunt vinete si tremura in ritmul ametitor al ploii razbunatoare. Sunt desculta si simt cum talpile-mi iau forma pietricelelor ascutite. Este atat de intuneric! Vad imagini trecand grabit prin fata ochilor. Nu mai inteleg nimic. Se opreste brusc totul in loc. Ma simt slabita. Din ce in ce mai slabita. Ametesc. Cad. Acum totul este negru. Nu mai deosebesc nimic. Ma lupt sa pastrez ochii deschisi. Mi-e greu. Se apropie fiarele. Le aud gafaitul din ce in ce mai apropiat. Sunt mai speriata ca niciodata. Imi infig degetele in solul moale si ma imping puternic. Incerc sa ma ridic. Mi-e teama!...si le simt respiratiile calde langa trupul meu inghetat. Acum ochii-mi sunt inchisi. Stau nemiscata si astept inevitabilul. Apoi ma trezesc. Sunt toata asudata si usurata. Totul a fost un vis. Ridic mana sa-mi sterg fruntea si observ: Sunt plina cu noroi pe degete.....E realitate.

Unii mai mult decat altii

2010-12-07T10:08:00.004Z

Sunt momente in viata fiecarui om, cand raneste. Nu e premeditat, nici macar intentionat, dar o face. Uneori constientizam, alteori nu. Uneori ne doare, alteori nu ne pasa. Si in momentele in care ai facut-o, ai ranit, nu mai conteaza motivele. Esti privit ca fiind un om rau. esti acru si asa ramai in memoria acelei fiinte. Nu conteaza nici ca pe fata ta se citeste disperarea si ca in urma ta lasi o dara de auto-dispret. Nu mai conteaza nimic. Este neesential ca pana atunci erai centrul atentiei. Nimic. Esti un om de nimic indiferent de intentiile tale. Si da, ma simt mizerabil si e irefutabil ca lucrurile nu se vor schimba. Dar totusi, ce este de facut? Pentru ca nu e usor sa realizezi ca unui om nu-i mai place prezenta ta, cu-atat mai putin sa accepti acest fact. Dar nici nu-ti poti pune viata pe tusa, in favoarea unei greseli iremediabile.. I quote 2Pac: ".....

2010-11-25T13:44:00.000Z

2010-11-20T11:00:00.002Z

...Si tot ce-mi aminteste de extazul serii apuse, este un pachet de Kent 8 mutilat....

Peace!!

2010-10-13T19:03:00.001+01:00

faithless-a_kind_of_peace gabriel_and_dresden
Asculta mai multe audio diverse

2010-09-26T17:06:00.001+01:00

Kirsty Hawkshaw - Reach For Me
Asculta mai multe audio diverse

2010-09-25T06:08:00.002+01:00

Am o prietena care are o prietena, care are o sora, care...are o-ntrebare: Ce te faci daca te trezesti la 30 ani ca inca nu te-ntelegi cu parintii? Tu ai 30, ei 60 si nimic. Niciun pic de armonie. Ce te faci daca la 30 de ani esti acelasi copil rebel (a se citi "tembel") ca la 15? Nu ai realizari, nu ai sot, nu ai copii si nu te intelegi cu familia. Clepsidra ta e grabita, apare negrul in jurul ochilor, cearcanele, celulita. Nu mai stau hainele la fel, parul ti-e epuizat... Ai o varsta si tu te tot tarasti prin chirii si tot ce ai inape intr-o valiza. Mai putin si nu mai fluiera muncitorii dupa tine, copiii vecini iti spun "saru'mana!", dar in sinea ta esti tot un copil fugit de acasa. Oare o sa conteze ca ai avut piedici, sau la varsta aia nu mai ai scuza?...se-nreaba fata asta...uhm...Larisa. Ideea e ca,uite-asa, trece timpul si esti la menopauza (iex!). Si de aici este doar o chestie de timp pana te transformi din o doamna eleganta, cu blanuri and shit, intr-o babuta frustrata, cu buze muscate si sprancene desenate, cu multe lumanari si inc-o data atatea pisici. Uei!!, si-atunci ce te faaci?! Larisa...Larisa, mereu ti-ai pus probleme d-astea, nefericito! I FUCKING HATE CATS!!

About a sad kiss

2010-09-22T13:35:00.002+01:00

Exista un tip de sarut care este cel putin deosebit. E tipul de sarut care te robeste. Te lasa fara nevinovatie. In general este brusc, scurt si pe NV. Este sarutul care-ti pateaza buzele. Il simti si dupa ce a trecut mult timp. E acolo, e prezent. Este incredibil cum te urmareste. Dar nu sa-ti aduca un zambet, ci ceea ce urmareste el, este sa-ti incarce constientul si subconstientul. Te alimenteaza cu acea stare de rau, care nu te paraseste. Orice ai face, ori la ce te gandesti, simti ca e ceva nelalocul lui. E ceva ce nu trebuie sa fie. Cum il stergi de pe gura? Cu un altul?

Tipuri de barbat

2010-09-18T19:14:00.006+01:00

Barbatul haos. Este barbatul care are ordine in casa si dezastru-n viata. E cel care se aprinde repede si arde scurt.
Barbatul obsesiv compulsiv. Sub acest "titlu" se ascunde acel barbat care sterge parchetul cu servetele de bucatarie. La el totul trebuie sa decurga perfect. Compromisurile sunt, pentru el, un mit.
Barbatul femeie. Da, este vorba de barbatul care vine cu periuta de dinti la a 2a intalnire. Cel care se plange pentru orice. Cel care, probabil, ar suge si pula. Cel care-si ia Logan.
Barbatul liber este barbatul care atunci cand realizeaza ca nu-si permite sa cumpere un apartament, zice ca lui ii place libertatea si nu vrea sa fie constrans in niciun fel(No offence M., tu esti exceptia).
Barbatul dur. El este minciuna printre barbati. E acela care-ti lasa impresia ca ai atins virilitatea suprema, timp in care el e constipat si nu se sfieste s-o zica.
Barbatul curios este cel care te-ntreba TOT!!. Ce-ai spus, de ce ai spus ce ai spus, de ce te uiti, de ce razi, de ce oftezi, cand te mai vede, daca-l suni, de ce nu prea raspunzi cand suna el, and so on. I se mai spune si "enervantul".
Barbatul cu notorietate. Este barbatul care stie (!) ca totul i se cuvine si se comporta ca atare.
Barbatul inteligent. Este cel caruia i s-a zis, de vreo doua ori, ca-i merge bibilica, iar el o repeta la nesfarsit. E acelasi cu cel care stie totul si nu te lasa sa vorbesti.
Barbatul aventurier este barbatul care, desi insurat, crede ca mai are 19 ani si liber la orice. El se face de ras cu absolut orice ocazie.
Barbatul perfect: TATA.
Barbatul interlop. El e mereu in Roaming, are "fetite" peste tot si vreo 'shpe masini cu numere de Congo. El e cel care se ridica de pe scaunul soferului cu dureri de spate, din cauza pozitiei smechere adoptate in timpul condusului.
Barbatul sensibil=barbatul care te obliga sa fii atenta la tot ce zici, sa nu-l trimiti in depresie.
Barbatul cu simtul umorului este acela fara de care crezi ca nu ai sa poti niciodata. El e sufletul petrecerilor. Mereu are o pilda, un banc, o duma gata sa fie lansate cu succes. E senzational! ...O saptamana, pana i le stii pe toate pe de rost.
Barbatii Bon Jovi sunt cei care asculta muzica retro, au parul usor in vant si poarta pantofi.
Barbatii fatali. Acestia...ei fratii mei, acestia traiesc o minciuna. Ei sunt, la randul lor, de doua tipuri: "muscle no brain", sau "muscle no penis".
Barbatii baieti. Sunt barbatii cu chip de inger. Ha,Ha!!!, just kidding....Ei sunt barbatii finuti, la chip si port. Dar cand te-ntorci, ei ori scuipa, ori isi curata nasucul, ori isi "trag ceasul".
Barbatul fricos. Este acel barbat care ar da orice sa nu imbatraneasca. El e mereu la petreceri. El bea, el fumeaza, el e acolo pentru orice inseamna FUUUUUUN!!! Yahooooo!!
Barbatul tipic romanesc. El are talia mica spre medie, se diferentiaza de ceilalti deloc discret prin o...curbura in zona abdomenului. El poarta maiou, ragaie si conduce un 525 din '93 (benzinar). Ei sunt bisnitarii. Mai pot fi vazuti si-n autoturisme cu volan pe dreapta. Sincera sa fiu, mai sunt ele, tipuri, dar am obosit...

ROCVAIV

2010-09-13T17:32:00.004+01:00

Azi mi-am petrecut aproximativ o vesnicie la Tribunal. Si in tot acel timp, ocupatia mea numarul 1 a fost sa ma feresc. Am facut ca un "ninja" perfectionat in totalitatea artelor martiale. Am fost Neo din "The Matrix", lasandu-ma pe spate in ritm sf. Am facut totul. TOTUL!, sa ma feresc de mirosuri. Am facut si-o criza de astm, dar na...asta nu era intentionata. Ingrozitor, va spun, ingrozitor...

So, so fucked up!

2010-09-12T16:05:00.006+01:00

M-am saturat! Imi vine sa ies din mine, sa ma pun in mijlocul societatii si sa zbier! Sa urlu cat ma tin plamanii. Sa opresc oamenii si sa le vorbesc. Sa le lipesc gurile si sa le vorbesc. Sa le spun ca nu ma mai intereseaza. Nu ma mai intereseaza nimic. Pot face ce vor. Nimic nu mai conteaza. Nu mai vreau sa schimb nimic. Nu are niciun sens. Sunt obosita. Mi-au obosit si ochii la vederea atator clisee. Totul este dupa tipar. M-am saturat de oameni care se impun cu nimicuri. De oameni care n-au nimic de zis. Da, sunt irascibila, pentru ca nu-mi gasesc locul. Si-atunci cand mi-l gasesc, vad apoi ca m-am pacalit. Sunteti toti atat, dar atat de importanti, destepti si senzationali. Cand in realitate, in interiorul vosru, e un mare vid. Ba da, sunt capabila sa zic ca am vazut tot soiul de personaje: unele mai goale decat altele, insa. Zic "personaje" pentru ca jucati niste roluri. Repetati tot ce vedeti. Nimic nu mai e original, nimic nu mai e unic. Sunteti niste nefericiti imbracati in uniforma. Si credeti ca daca fumati iarba, trageti pe nas, va imbatati sau va parliti in nestire se schimba ceva?NU! Sunteti aceleasi fete sterse, imbibate in minciuna. Va mintiti continuu fara sa realizati ca totul e trecator. Nimic nu sta in loc, nimic nu asteapta dupa o revelatie. Sunteti inconstienti! Puneti totul pe primul loc, numai ce trebuie nu. dar o sa va opriti din frenezie. , poate din cauza varstei, poate din dezgust, dar o sa va opriti. Si-atunci ce? Atunci o sa realizezi cat de irelevante sunt persoanele care ti-au ascultat povestea vietii. Da!, acei oameni pe care i-ai fortat sa asculte ce ai de spus despre tot. Aia care-ti cunosc copilaria, dar nu-ti stiu numele. De la femeia care-ti punea unghiile, pana la vecinul cu care mai fumai o tigara. Toti au meritat o bucatica din tine? Chiar toti?! Cati dintre ei au facut o diferenta? Cati dintre oamenii aceia te apreciaza, sau pe cati ii mai vezi si acum? Ori(!) cati dintre ei au folosit tot ce ai spus impotriva ta? Oh!, aici intra multi. Da, multi au profitat in defavoarea ta de toate informatiile. O sa-ti para rau, prietene, ca nu ai fost mai scump la vorba, ca ai intrerupt mereu oamenii, ca ai zbierat sa fii auzit, Ca ti-ai impus neesentialul punct de vedere, in fata unor oameni care n-au dat 2 bani pe el. Si oamenilor....nu va mai trageti slapii dupa voi, ridicati picioarele!
Outlandish-Appreciatin
Asculta mai multe audio muzica

U rule!

2010-09-12T11:05:00.003+01:00

Nu stiu de unde atat de multa nevoie de afirmare. Cati dintre noi ne batem pe piept cu reusitele noastre? Cati dintre voi nu tin neparat sa specifice ca au reusit singuri? Foarte multi, zic eu. Poate avem nevoie de scuza pentru momentele mai putin reusite. Dar ce este atat de gresit in a recunoaste ca uneori, poate deseori, am fost ridicati? Am fost luati in brate atunci cand am avut mare nevoie... De ce nu putem spune ca unele, poate cele mai multe dintre rezultatele noastre se datoreaza suportului cuiva, tinand totusi capul sus? Faptul ca am avut pe cineva langa mine, ma face un om bun, nu-i asa? Dar nu, noi nu putem sa fim recunoscatori pentru acele persoane care atunci cand noi am avut o zi intunecoasa au ales sa ne fie alaturi. Sa fim recunoscatori pentru doi parinti stangaci, dar prezenti si Dumnezeu ne e martor, iubitori. Nu vreau sa pun in carca altora succesul nostru, doar...Nu stiu! Daca dau timpul inapoi si retraiesc pasiv trecutul, realizez ca inaintea fiecarei fapte decisive, a stat cineva care m-a imbarbatat. Pentru orice am facut, a trebuit sa existe cineva care a crezut in mine. Bine!, poate toti cei care m-au incurajat nu mai sunt aici, in dreapta mea, dar asta nu-mi da puterea sa-i discreditez. Ei nu mai sunt, pentru ca au cedat locul altor stalpi de rezistenta.

Cu aceasta ocazie, multumesc tuturor celor care m-au ascultat, cel putin, o data. Multumesc celor care m-au intrebat ce fac, pentru a afla ce fac cu-adevarat. Tuturor celor cu care am impatrit un moment de liniste. Multumesc colegilor mei, care m-au primit mai bine decat credeam ca e posibil. Multumesc celor care m-au sunat doar sa ma auda si celor care si-au facut vreodata griji pentru mine. Multumesc oamenilor care s-au uitat la mine si au vazut mai mult decat vad eu. Multumesc ca mi-ati fost alaturi, asta m-a facut un omulet complet.

2010-09-11T17:46:00.001+01:00

Kate Nash - The Nicest Thing
Asculta mai multe audio diverse

Take 2

2010-09-05T14:44:00.007+01:00

Ne este greu sa recunoastem ca nu suntem fericiti. Dar de ce? Daca o facem, suntem vulnerabili? Si daca suntem vulnerabili, suntem si in fata noastra? Ne pare, oare, ca daca ne dezbracam de acest mare secret, nu mai suntem priviti la fel? Si de ce vrem sa fim priviti ca fiind fericiti? Ne face acest lucru mai putin nefericiti? Si totusi, care este esenta fericirii; din ce este compusa? Este compusa din ceva? Sau este precum zice Mikhail Aivanov: "simplul fapt că omul dă o cauză fericirii sale este dovada că nu posedă adevărata fericire. Căci adevărata fericire este o fericire fără cauză. Da, sunteti fericiti si nu stiti de ce."? Voi simtiti asta, fericirea descrisa de renumitul filosof, ori este-asa cum credeam-ceva relativ. Aivanov a trait 86 ani. Oare el a fost fericit? Ma framanta puternic acest subiect, dat fiind faptul ca, in ochii mei, acesta este adevaratul tel al vietii: sa fii fericit. Dar cati dintre noi se pot lauda cu acest sentiment? Eu cred ca nici aceia care tin predici, ne invata despre fericire si chiar o descriu exact, nu o stapanesc. Dar asta nu ma linisteste. Pentru ca daca nici cei mai rutinati dintre ganditori, nu au reusit sa gaseasca modalitatea sigura de a domina fericirea, ce sanse am eu?!

Indoieli?

2010-09-02T19:30:00.004+01:00

Aud mereu, la oameni cunoscuti, sau mai putin cunoscuti, ca au gasit "pacea". Au gasit raspunsul la intrebarile pe care si le adresau in permanenta. Intrebari existentiale, intrebari care ma framanta si pe mine, dealtfel. Si sunt incredibili oamenii aceastia. Au o capacitate de a intelege, lauda, accepta incredibila. Si-mi par trimisi, parca, sa-mi spuna ceva. Dar nu stiu ce. Nu inteleg decat franturi. Nu stiu pana unde, pana cand, nu stiu de ce si nici cum. Stiu doar ca eu...nu am primit raspuns. Ori, poate, nu-l stiu intelege. Sau sunt prea oarba sa-l pot vedea. Ori prea ocupata cu tot ce e negativ, pentru a savura pozitivul. Dar nu merge asa! Nu poti asa! Nu poti sa te bucuri de un fulg de nea, cand trupul ti-e prea rece sa-l topeasca. Nu poti saruta neantul cu un picior in abis. Nu poti mangaia tacerea cand ea e tot ce ai. Nu poti privi in sus, atunci cand pasesti prin ruine. Da, primim. Primim putin, cate putin. Primim cand suntem la pamant. Cand purtam doliu, cand ne-au lasat fortele. Cand nimic, nimic nu mai pare sa aiba sens si nimic, dar nimic nu mai e bine. Si pentru ce, va intreb, pentru ce si pentru cine?

2010-09-02T19:08:00.003+01:00

"E adevarat ca trupurile isi vorbesc, si-si vorbesc tot mai bine, pana intr-o zi cand nu mai au ce sa-si spuna. Trupurile noastre stiau sa vorbeasca unul cu altul, sa cante sau sa palavrageasca numai, sa-si spuna adevaruri grave si spaime, si trivialitati, stiau sa-si spuna nimic si totul, sa delireze ca betivanii, sa aiba halucinatii ca opiomanii si sa urle, si-apoi, cu o ultima tresarire, sa-si ia, cu brusca sfiala, ramas bun."

Memento mori

2010-09-01T10:06:00.019+01:00

"O fotografie post-mortem, este un tip de reprezentare fotografica apărut în epoca victoriana. Aceasta are ca scop imortalizarea unei persoane recent decedate și este o parte componentă a doliului practicat în Europa și America secolului XIX." Inventia daguerrotipiei a facut portretele mult mai populare, dat fiind faptul ca multi dintre oamenii anilor 1830, nu-si permiteau luxul de a face portrete pictate, insa si-l permiteau pe cel oferit de o sedinta foto. Aceasta metoda mai ieftina si mai rapida, oferea oamenilor si posibilitatea de a "imortaliza" pe decedatii iubiti. Menirea acestor fotografii nu era atat de a-si aminti de moarte cat pentru a-si aminti de raposati. Cea mai frecvent intalnita fotografie post-mortem, este cea cu copii. In era Victoriana, rata mortalitatii infantile, era extrem de crescuta, iar o fotografie post-mortem a copilului putea fi singura amintire cu acesta. Primele exemple de Post-mortem photography sunt prim planuri cu figura decedatului, abia mai tarziu aparand si sicriul sau alte accesorii ce tradau atmosfera funebra. Se incerca aranjarea persoanei in pozitii cat mai apropiate de cele ale unui om viu, fara a oferi nici un fel de indiciu cum ca avem de-a face cu cineva care nu mai este printre noi. Pentru a parea in viata, de obicei lasau ochii subiectilor deschisi, ori pictau pe ochii acestora, direct pe fotografie, pupile. In timp, aceste fotografii au ajuns vulgare si tabu. Noi evitam chiar subiectul, dorind -poate- sa lasam impresia nemuririi. "Moartea e savoarea existenţei. Conditia sub care am fost nascuti."

Fuck you!

2010-08-30T15:49:00.005+01:00

Da, este un adevarat cliseu: atunci cand esti prins intr-o pasa proasta. Atunci cand iti merge rau, esti deprimat, nu-ti gasesti locul. Cand ai senzatia ca te-a parasit intreaga lume, probabil ca ai dreptate. Dar nu in aceasta consta stereotipia, ci in faptul ca mereu, dar mereu exista cineva care vine cu un zambet tamp pe buze, te priveste in ochi cu un entuziasm dezgustator si-ti zice cu o voce cretin de domola: "totul o sa fie bine, iti promit!". In primul rand, spuneti-mi, va rog, in ce calitate ne promiteti? Sunteti Nostradamus contemporan? Iar daca e vorba de vreun soi de falsa empatie, vreau sa va linistesc: daca voi, Doamne fereste!, va veti afla intr-o situatie dificila, n-o sa am pic de remuscare daca nu zic nimic. Dar n-o sa aveti satisfactia sa ma acuzati de nepasare. Nu o sa tac pentru ca nu ma intereseaza ci pentru ca, pur si simplu, nu cunosc viitorul. Iar viitorul acesta...nu depinde deloc de mine sau de ceea ce spun eu.

Regret

2010-08-27T13:20:00.004+01:00

Momentele in care am urat viata;
Indoielile pe care mereu le-am avut;
Toate planurile pe care mi le-am facut;
Ca nu mi-a pasat;
Zilele in care m-am simtit ca o greseala;
Toate certurile avute;
Ca nu m-am luptat pentru nimic;
Clipele de ura;
Ca nu am facut fata presiunii;
Nereusitele;
Ca nu sunt cum si-au dorit;
Capul plecat;
Lipsa timpului;
Singuratatea;
Risipa empatiei;
Ca exista atatea lucruri care nu sunt;
Neincrederea;
Regretele

2010-08-26T15:58:00.004+01:00

S-a implinit un an de zile de cand viata are alt gust....

Don't worry, be happy!

2010-08-26T14:10:00.007+01:00

Fericirea-mi pare extrem de importanta. Ea poate sa apara in urma unei discutii, unei atingeri inocente. Se poate naste din umbra unei priviri. Ea poate fi un impuls, un fior. Atunci da, este de scurt timp. Dar eu vreau fericirea mama. Sentimentul suprem. Telul fiecarui om, motivul pentru care existam. Traim sa gustam fericirea. Sa dam lumii propria conceptie asupra definitiei. Fericirea este ceea care te face sa te trezesti zambind, sa faci dus cantand, sa saluti oameni in speranta ca le dai si lor un pic din starea ta. Te duce intr-un loc in care ti-e usor sa faci bine. Fericirea este doza de pasiune adaugata trairii. Eu vorbesc de simtamantul unic. Spre exemplu, stii tu, fericirea pe care o simte o mama cand isi cuprinde fiul recunoscator in brate. Eu asta vreau... Si nu doar pentru mine. Mi-ar placea sa gasesc formula chimica cu ajutorul careia putem fi mai recunoscatori, mai ....poate suna prostesc, dar vreau sa apreciem mai tare tot ce avem. Eu cred ca atunci esti cu adevarat fericit, cand poti sa te bucuri de ceea ce ai, fara sa-ti doresti mai mult. Sau sa-ti doresti mai mult, dar sa nu te uiti cu regret la ceea ce ai. Fericit e cel ce este in armonie cu tot ce inseamna al. Eu am fost candva asa. La fel si mama aceea, dar ea uita la un moment dat cat este de norocoasa ca are ce si-a dorit si ca poate sa-i ofere o viata decenta. Uita si-si consuma viata cu alte cele, neesentiale... Iar am batut campii... Intrebarea mea este: pe tine ce te/te-ar face fericit? Si pentru cat timp?

2010-08-21T15:48:00.001+01:00

Asculta mai multe audio Muzica

Evadare

2010-08-13T12:55:00.007+01:00

As fugi pentru un timp. Mi-as pierde telefonul, orice legatura cu viata pe care-o cunosc. M-as duce-n Mexic, poate. As sta la un hotel ieftin, intr-un loc periculos. Mi-as petrece timpul printre oameni necunoscuti. As studia tot ce mi-e nou. M-as imbraca altfel. As vorbi altfel. M-as plimba ore-n sir prin lumi laturalnice si as casca ochii. As fi un alt om, cuprins de vraja simplitatii. As sta pe-o banca cu o floare-n mana si as mirosi-o fara sa ma gandesc la ceva. As raspunde tuturor intrebarile sincer. As pune multe intrebari. As avea pielea bronzata si parul decolorat. As face sex fara retineri si as fuma cu patima. As avea buzele mereu umede de Tequila. As pretui secunda cu secunda si as zambi neoprit. As invata injuraturi si le-as folosi constant, tot zambind. Uf!, cate-as face. Mi-as crea o noua personalitate. Una egoista, fara simt de raspundere. As purta decolteu si as avea alta atitudine. As putea fi nudista. As mangaia oameni doar de dragul atingerii. As vrea sa stiu cum se simte tot. As dansa desculta in ploaie. M-as scalda in fantani arteziene si-n fantezii arzatoare. As incerca tot. As vibra...

2010-08-13T10:08:00.002+01:00

Vreau sa simt. Vreau sa fiu atinsa si sa simt fiori, fluturasi, amorteala, resuscitare, energie, vointa, dragoste... Si nu simt nimic. Vreau sa inchid ochii si sa ma las zguduita de tremur; atinsa pe intreg corpul. Surprinsa de puterea pasiunii.

2010-08-12T03:23:00.001+01:00

Asculta mai multe audio Divertisment

41

2010-08-09T20:36:00.006+01:00

[...]Am vrut in bratele tatalui meu, mangaiata de privirea duioasa a mamei mele. Am vrut sa fiu compatimita, plansa. Am vrut sa stie toata lumea cum se simte si nu am scos o vorba. Nu am putut. Am pus lacatel pe cutia cu 41 de zile si mi-am vazut de...tot. Zambind. Imi amintesc perfect fiecare secunda, fiecare lacrima si fiecare gand sumbru ce mi-a rascolit nelinistea. Imi amintesc fiecare cuvant intonat gresit si cate durere a instigat. Imi amintesc teroarea dinaintea fiecarui telefon, fiecarei vizite. Un continuu si constant purgatoriu. Mi-am simtit viata cantarita, intoarsa, sucita pe toate partile. Si am inteles cat de putin valoreaza. Am tanjit dupa cele mai banale lucruri. M-am gandit mereu la risipele de tot soiul. La momentele de tacere si am realizat cate puteau fi spuse. La secolele de liniste si la muzica ce le putea umple. Mi-am creat scenarii pe care apoi le-am incheiat cumplit. Mi-a fost dor de mirosul patului meu si de o tranta pe iarba umeda de primavara. Am vrut sare pe buze. M-am gandit la ursitoare si la eroarea lor. La societate, cum merge inainte fara sa-mi simta lipsa. La toate greselile ce m-au tarat acolo. Au fost momente cand nu realizam si asta mi-a adus linistea. De cele mai multe ori insa, muream. Putin cate putin.

2010-08-09T20:25:00.002+01:00

Nu este rupta. Este doar tematoare. Se teme de multi nori, de ploaie, de tunete si fulgere. Iar cand e soare, nu se bucura de el. Tot de teama: sa nu se amageasca. Stie ca intr-un moment rautacios, vine racoarea.
Nu este rupta. Are doar elemente lipsa. Este functionala. O poti lua in mana, o poti manevra, o poti suci si forta. Dar o sa-ti dai seama urgent ca s-a-nvechit. Culoarea ruginie si clicul ascutit o vor da de gol. Nu mai este ce-a fost.
Nu este rupta. Doar a ramas in acelasi colt obscur pentru prea multa vreme. Dar nu, nu este rupta!

2010-08-09T20:18:00.003+01:00

"Cred in om-
Cred in viata.
Cred in existenta-
Cred in lumina.
Cred in forta creatoare-
Cred in artist, cred in arta,
Cred in savantul ingenios-
Cred in micro si in macrocosmos.

Cred in bine si in frumos-
Cred in adevarul victorios.
Cred in pacea omenirii-
Cred in flacara iubirii.
Cred in prezent-
Cred in viitor.
Cred in ideal-ca atare-
Cred in a sacrificiului valoare.
Cred in mine. "

CS

2010-08-09T19:47:00.016+01:00

Cu durere-n paishpe

2010-08-03T09:37:00.003+01:00

...merg cat pot de departe. Fara bagaj, fara griji. Fara orice. Doar eu si noua mea iubire: AZI. Desculti, nuzi, atenti, dar nepasatori. Tinandu-ne de mana si topaind ca Scufita Rosie, in naivitatea ei.
Ma simt atat de bine... Ma simt "eu" si nu m-am mai simtit demult asa.
Da...na...recunosc...alcoolul joaca un rol important in scena romantica dintre mine si...azi. Dar e ok;), e ok... Daca betia e tot ce-mi trebuie sa fiu faina, imi asum asta...O fac! :))

Porn music

2010-07-26T22:12:00.001+01:00

Asculta mai multe audio Muzica

Poate sa fie mai bine

2010-07-22T20:56:00.004+01:00

Sunt mii de lacrimi care-ti ating zilnic perna. Dar nu vrei sa vorbesti despre durerea ta, vrei sa fii tare. Nu ai voie sa te impotmolesti, trebuie sa simti. Trebuie sa parcurgi si restul drumului. Poate gasim un leac pentru cei ca tine, cu inima sfasiata, cu sageata in piept.
La ce ne foloseste puterea de a rezista, daca ne innebuneste?
Sunt multi care nu stiu incotro. Multi care privesc otrava in fata. Multi care inchid ochii.
Trebuie sa fie mai bine. Si daca-ti negi viata, nu renunta. Si daca-ti pari ca mort, nu renunta. Si daca-ti pare ca nu mai ai sanse, nu renunta. Daca totul pare stricat, te rog nu renunta. Hai sa ne aducem Raiul pe pamant.

Ti-e emisfera stanga dezvoltata?

2010-07-15T21:58:00.002+01:00

"0D474, 1N7R-0 21 D3 V4R4, 574734M P3 PL4J4 0853RV4ND D0U4 F373 70P41ND 1N N151P, 151 D4D34U 53R105 1N73R35UL C0N57RU1ND UN C4573L D3 N151P CU 7URNUR1, P454J3 53CR373 51 P0DUR1. C4ND 3R4U P3 PUNC7UL D3-4 73RM1N4, 4 V3N17 UN V4L, D157RU64ND 707UL, R3DUC4ND C4573LUL L4 0 6R4M4D4 D3 N151P 51 5PUM4... M-4M 64ND17 C4 DUP4 4747 3F0R7, F373L3 V0R 1NC3P3 54 PL4N64, D4R 1N L0C D3 4574, 4L3R64U P3 PL4J4 R424ND 51 JUC4NDU-53, 51 4U 1NC3PU7 54 C0N57RU145C4 UN 4L7 C4573L; M1-4M D47 534M4 C4 4M 1NV4747 0 M4R3 L3C713: D3D1C4M MUL7 71MP D1N V1474 N0457R4 C0N57RU1ND C3V4, D4R C4ND M41 74R21U UN V4L V1N3 51 D157RU63 707, C3 R4M4N3 3 D04R PR1373N14, 6R1J4 51 M41N1L3 4C3L0R4 C3 5UN7 C4P481L1 54 N3 F4C4 54 5UR4D3M."

10th

2010-07-15T08:37:00.001+01:00

La multi ani!

2010-07-09T11:35:00.014+01:00

# Sunt doua zile in viata fiecarui om, am auzit, cand el nu poate face nimic. Doua zile in care mainile-i sunt legate...ieri si maine.
# Cert este si faptul ca, oricat ne-am invarti in jurul ei, ziua nasterii noastre este cea mai importanta. Este ziua in care parintii nostri s-au grabit sa ne ia in brate si ne-au privit mandrii si plini de speranta. Incercand sa intuiasa directia precisei reusite. Cine-ar fi crezut? ...cine-ar fi crezut ca peste fix 24 de ani voi fi cine sunt azi? Nu e rau, nu e bine. E altceva.
# Si nu doar parintii si-au facut visuri. Si noi ne-am aflat, la un moment dat, intr-o camera colorata, inconjurati de jucarii. Atatea posibilitati si totusi am am avut un stetoscop la gat zicand convinsi "eu doctor am sa fiu". Sau cel mai mare constructor de lego vazut vreodata. Ori veterinarul care schimba soarta animalelor ratacite. Si nu, nu suntem ce ne-am propus. Am facut toate miscarile corecte si nu am reusit.
# In fiecare an ne spunem ca nu-i bai, mai avem timp. Si daca nu devenim renumitul scriitor, asa cum ne-am dorit, o sa fie altceva ce ne va bucura. Dar in fiecare an avem nevoie sa ne amagim. Nu stiu, totusi, cand e termenul limita. Care e varsta la care nu mai avem voie sa ne pacalim cu vise de neimplinit? Cand trebuie sa ne asezam pe stanca noastra si sa acceptam cine suntem? Atunci eu voi fi dezamagita. Pentru ca am avut timp. Resurse poate nu atat de multe, dar timp am avut. A existat, cel putin, o secunda in fata fiecarei decizii care a parut o eternitate. Au fost secundele in care am reflectat scurt si am ales directia. Si mereu directia opusa ar fi fost ideala.
# Totul se-nvarte in jurul sperantei. Speram neoprit ca apare leacul zilelor neincantatoare. Uneori gasim tratament in muzica, alteori in sex, sau alcool. Si ne simtim mai bine. Dar intotdeauna va exista dimineata. Cand ne trezim si pasim in aceeasi viata monotona, care nu ne-a oferit covorul rosu sau premiul "Nobel".
# Dar e bine.

2010-07-07T20:00:00.003+01:00

"La douazeci de ani era un barbat in toata firea, nu a avut copilarie."...

Ruleta ruseasca

2010-07-02T09:11:00.005+01:00

Orice tip de relatie imi pare un joc de ruleta ruseasca.
Intri, dar nu stii unde. Consumi, dar nu stii ce. Te daruiesti si nu stii cui. Risti cumplit, desi nu ai idee ce.
Sa fii, sau sa nu fii tu? Sa te prefaci, sau sa astepti aprecieri? Sa-ti faci clare dorintele, sau sa te lasi uimit? ...sa maturi, sau sa calci descult in praf?
Si ce e important? Momentul? Momentul urmator?
Cine ti-e prieten cu adevarat, ratiunea sau sufletul?
Te poti baza infinit pe un final fericit? Sau ai nevoie de zile fericite, cumulate?

Fluturii negri mor ziua

2010-06-30T08:05:00.008+01:00

Este tipica zi torida de vara. Un aer cald adie domol pe sub aripioarele-i negre. Un fior il trece. In imaginea desavarsita a lumii materiale lipseste ceva. Lipseste cuibul unde odinioara plutea armonia. Nici chiar de pe cea mai inalta floare nu se vede. Inconjurat de atata frumusete si totusi singur, decide sa se puna in cautarea vietii. Isi intinde extremele, isi umple plamanii de aer cordial, se da in spate pentru avant si isi indoaie piciorusele. "Poti...",murmura. "Stiu ca poti!", striga. Si intr-un atac fulgerator de barbatie, se impinge puternic in sus, dezlipindu-se de petalele rosii ale macului. Acum este in aer. Tot ce trebuie sa faca este sa se lase purtat de instinctele sale, deocamdata, neexploatate.
Si se inalta. E tot mai sus. Imaginea este abia acum desavarsita. "Este perfect!", rosteste cu voce tremuranda. "Este perfect...". Si totusi se simte gol. Imaginea unei-candva-fericite familii, nu-i da pace. Il roade, il chinuie. Dar uite!, langa plopul acela mare, pe o papadie galbuie, zace amagit de soare, un fluturas. Unul alb. Mai hotarat ca acum, nu a fost niciodata. Printre stropii de ploaie spontana, inceputa parca pentru a se lupta cu el, porneste hotarat spre aproapele lui. Si ocoleste. Si evita grabit. Dar ploaia nu se lasa. Stropii sunt tot mai mari si fermi. Si, intr-un dans dinamic, violent al vremii nestatornice, este lovit.... Un strop de apa razbunatoare s-a oprit pe aripioara sa vulnerabila, smulgandu-i brutal echilibrul si impingandu-l fortat spre pamantul acum umed. Se invarte. Cade.
Spectatorul s-au urnit acum. I-a venit in ajutor. Dar, intins printre tulpinile mari ale ierbii, fluturasul negru ranit, stie ca nu mai este timp. Stie ca imediat se intuneca si nu are timp.
Isi ridica slabit capul, il priveste in ochi pe fluturasul alb si cu ultima suflare ii sopteste: "Fluturii albi mor noaptea."...

2010-06-28T09:44:00.004+01:00

Intregul corp ii este inundat de teama. Pe sira spinarii se simt violente si insistente lovituri de adrenalina. Tremura si transpira. Ochii, imbatraniti brusc si insangerati, s-au oprit apatic intr-un punct intunecat. Imbracat doar intr-un pantalon negru, lejer, lasa pieptul sa dezvaluie o avalansa de sudori grabite.
Linistea care a dainuit pana acum cateva momente, s-a transformat intr-un zgomot infernal. II pare ca se apropie puternic de chinurile vesnice.
Sta in genunchi, la picioarele unui domn inalt, impunator, imbracat in stofa gri de cea mai buna calitate. Mainile ii sunt lasate pe langa corp, spatele drept. Unghiile zgarie tensionat parchetul, scotand un sunet iritant. Chipul ii este palid, aparent inghetat, dar neted. Nici urma de incruntare.
In sinea lui, mii de ganduri urmau o miscare neintrerupta. Ganduri zdrobitoare.
Isi ridica greoi privirea. Camera pare acum mai intunecata. In fata lui, foarte aproape, luceste atroce o raza, reflectata de afara pe teava unui Colt. Acum, spatele i s-a incovoiat, dezamagit. Mainile-i sunt de-o greutate povestita, parand sa lase urme in pardoseala.
Intr-un acces brusc de curaj, isi drege vocea si rosteste umilit "te rog, nu!...".

Si-apoi?

2010-06-26T18:40:00.007+01:00

Trec dincolo de balustrada, ma tin cu degetele de ea si ma las pe spate. Si vad totul invers. Tot ce era negru acum e alb; ciorile sunt acum pescarusi; noaptea e luminata; ploile-s adieri sfinte de vis si realitate. Metalul are acum temperatura ideala. Ochii-mi sunt larg deschisi si sunt mai treaza ca niciodata. Observ perfectul inconjurator, cu setea unui opioman in sevraj. Aerul miroase a Sanziene proaspat culese si puse intr-o incapere bine aerisita. Privirile sunt bule de sapun si romantele abia incep. Oriunde-mi indrept privirea, vad doar armonie, nu tristeti; oameni fara graba si fara riduri ale grijilor. Cerul nu mai e gri, plopii sunt puiuti. Si printre toti fluturii care se plimba ametiti de voia buna, se vede (a)casa mea. Se aud rasete si apa curgand. Si din dorinta de a ajunge urgent acolo, intinsa pe puful papadiilor, imbatata de iubire, deschid degetele. Imi dau drumul.

Azi

2010-06-21T15:02:00.008+01:00

M-am trezit,
Am zambit,
Am ascultat muzica,
Am baut cafea,
Am trimis mailuri,
Am baut lapte,
Am ras,
Am fost lasata in pace,
Am facut dus rece,
Am fost confuza,
Am pupat,
Am fugit prin ploaie,
M-am enervat,
M-am ingrijorat,
M-am linistit,
M-am bucurat,
Am fost mandra,
Am fumat,
Am vorbit la telefon,
Am dansat,
Am primit complimente,
Am fost nerabdatoare,
M-am linistit,
M-am uitat la un film care
m-a pus pe ganduri,
Am tras concluzii,
M-am bucurat de ele,
Am descoperit un lucru nou,
Am fost multumita,
Am raspuns la un telefon demult evitat,
Mi-am facut planuri pentru maine,
M-am si laudat cu ele,
M-a durut in 14.

Cool

2010-06-20T21:10:00.000+01:00

Strain

2010-06-18T15:13:00.005+01:00

Singurul străin ce uneori mi-e drag, iar alteori mă sperie şi-ntotdeauna nu se sfieşte să mă privească în ochi e cel din oglindă. Credincios ca o umbră şi mai mult de atât, mă duce cu gândul că mă aşteaptă acolo, ca pe-un veşnic amic, locuind în fiecare ciob sau văzduh de reflexii de irişi câteodată albaştri, uneori gri sau chiar verzi.

Pare bizar câteodată, cum străinul acesta mă priveşte cu ochi ce respiră lumină. Îmi zâmbeşte stingher, ca un soi de răspuns la fiecare palid surâs pe care mi-l lipeşte de buze întâlnirea cu el.

Sigur că nu ne cunoaştem prea bine, dar îmi dă de-nţeles că şi voi, ceilalţi trecători prin lumea ca o sală de-oglinzi sunteţi doar jumătăţi de-adevăr, sau perechi de străini. Câteodată iubim, şi-ntoarcem oglinda spre oameni, aşezându-ne-n sticlă şi-aşteptând privitori…

...

2010-06-17T20:49:00.005+01:00

Badass Chill

2010-06-17T00:50:00.004+01:00

My love and I

2010-06-16T10:03:00.004+01:00

Eu

2010-06-14T11:38:00.004+01:00

1) Ori incerc sa nu mai simt nimic, sau sa simt cat mai putin. Ca, in mod iluzoriu, sa sper ca nu voi (mai) suferi. De la hamsterul care a evadat din cutiuta lui pana la primul prieten din cauza caruia am suferit…sa las toata galeria asta de caractere de care m-am atasat, desi imi era optional sa o fac si puteam alege sa simt foarte putin pentru ele, sa ma manipuleze...

2) ori iau fiecare clipa asa cum se intampla sa fie. Cand nu exista control, cand nu exista incordare….cand ma simt acceptata asa cum sunt, cand sunt perfecta cu toate defectele mele adunate. Cand descopar ca nu trebuie sa ma schimb pentru a fi fericita. Cand imi dau voie sa fiu INTREAGA.

2010-06-14T10:57:00.003+01:00

Poti sa ma protejezi ca pe o fiica.
Poti sa ma iubesti ca un tata.
Poti sa ma bei ca pe apa.

Alecs (eu) si Lavi

2010-06-13T21:37:00.010+01:00

Mari si Lavi

2010-06-11T22:01:00.006+01:00

2010-06-07T20:50:00.011+01:00

2010-06-05T11:37:00.001+01:00

“Welcome to my nightmare. I think you're going to like it. There'll be some more when you come down.”

2010-06-04T18:34:00.005+01:00

Cum ar trebui sa facem acum, cand nu mai avem acel lucru important?Ar trebui sa ne prefacem ca nu l-am avut niciodata?...ca nu a facut parte, o esentiala parte, din noi?

Scriem despre asta, poate si vorbim cu cei apropiati. Dar nu exista o solutie? Ceva ce sa ne ajute cu-adevarat in procesul de stergere a frustului existent... Frust care poate face referire la orice are legatura cu evidenta lipsa.
Si care-i regula? Se sterge memoria? Imposibil. Se revine la rutina anterior aparitiei acelui obiect? Nu poti, esti un om schimbat. Esti. Suntem, oare, cu totii constienti ca nu vorbesc despre un lucru/obiect? Vorbesc despre un "el". Care, om cu personalitate fiind, a produs inevitabile schimbari. A adus muzica in viata mea, a nascut intrebari, mi-a schimbat prioritatile. Datorita lui am cea mai frumoasa si desteapta catelusa din lume. De el ma leaga lectura si cel mai dureros moment din viata mea. Moment pe care, tot el, l-a transformat in dorinta. De el imi amintesc muntele, saltelele, lemnul, fierul, intimitatea.. Cum sa ma prefac ca nu a fost o vreme cand tot ce-mi doream era el?
Si daca exista o regula, cine o impune? Eu, el? Cel mai puternic? Cine determina asta? Cine spune de aici cum trebuie procedat?
Cand aud vesti bune, trebuie sa ma bucur?...sau am voie sa ma incrunt? Pot sa mi-l doresc inapoi, sau sunt nevoita sa privesc inainte? Are voie amintirea lui sa-mi faca pofta de alcool, sau e gresit? Sunt considerata puerila pentru ca mi-e ciuda? Mi se permit intrebarile pe care le am, sau mai bine le-as ascunde?
Nu stiu...ma simt asa...ca dac-as alerga pana-n China si 'napoi, ar trece tot. Da'...eu-s astmatica... Asta inseamna ca subconstientul meu imi spune ca e imposibil sa treaca tot? Probabil...
Eu sunt ok asa...numai na...aveam si eu niste nelamuriri. Ah, si inca ceva...sa nu se maguleasca nimeni aiurea. Ar fi putut fi oricine in locul "lui"...

Mi-e dor...

2010-06-01T13:53:00.007+01:00

...de septembrie.

Pentru toti cei care:

2010-05-30T17:49:00.004+01:00

au in viata momente de adevar;
isi tin respiratia atunci cand, intr-un film, cineva e sub apa;
au chiulit de la scoala pentru biliard;
au spun o data, in plina strada "sugi pula!";
au fumat iarba si si-au simtit genunchii "punctati";
au vrut sa fie intelesi si nu au reusit;
au, cel putin, un tatuaj;
nu se pot trezi dimineata;
fumeaza cu patos;
isi pun intrebari;
raman ei, indiferent de circumstante;
nu stiu sa piarda la dart;
au plans si la maturitate;
simt ciuda cand la televizor arde un teanc de bani;
spera ca vor ajunge unde vor;
canta pe muzica din masina;
gasesc in WC un loc de refugiu;
nu-si golesc scrumiera la timp;
n-au nimic in frigider in afara unei sticle de vin;
n-au sa bea vreodata acea sticla de vin;
isi noteaza cuvinte pe care nu le inteleg, pentru a le cauta in dex;
nu-si platesc niciodata facturile la curent, decat inainte de a fi taiat;
calculeaza leii in pachete de tigari;
nu stau la negocieri atunci cand nu le place ceva;
beau votka atunci cand se simt singuri;
fac abdomene doar inainte de a merge la plaja;
au un prieten aproape de suflet;
nu-si suna nepotica pentru ca le vine sa planga;
se prefac ca n-au complexe;
savureaza sexul asa cum se cuvine;
au zile in care beau 5 l de apa si altele in care nu beau deloc;
se spala pe dinti exact inainte de a parasi locuinta;
dimineata isi fac o cafea la cuptorul cu microunde;
iubesc sa faca baie in vana;
au caine;
duc si gunoiul aranjati;
vor sa fie tinuti in brate de parinti si la varste inaintate;
au blog pe post de terapie;
vor s-auda laude si daca-s minciuni;
iubesc iarna la fel ca vara;
au un acvariu gol in sufragerie;
mananca biscuiti cu gem;
stiu ce sa ia de la viata,

STIMA!

2010-05-30T16:08:00.002+01:00

2010-05-29T19:46:00.009+01:00

Sa presupunem ca aveti relatia perfecta: va simtiti bine impreuna. La pat totul e superb, va terminati frazele unul altuia, sarutul este unic. Parintii nu va deranjeaza cu intrebari gen "cand facem nunta?". Faceti multe impreuna, dar va si daruiti spatiul necesar unei intimitati corecte. Convietuirea se face la un nivel angelic. Totul e perfect!
De ce?, va intreb. De ce sa stricati cu excesivul "te iubesc!"? "Te iubesc!" este o condamnare la relatie. Se schimba intregul mers al vietii de cuplu. S-au inchis catusele si urmeaza osanda.
Cand auzim "te iubesc!"-ul acesta, trebuie sa stim ca defapt inseamna : "Ma pisda, respectiv poola, te ia mama lu' Hechi! De-acu' tot ce faci trebuie cu sudori facut. Tot ce spui poate si va fi interpretat. Toate gesturile vor ajunge tratate cu indiferenta. Si tot ce poti tu sa faci este sa te complaci. Esti in relatie cu mine, o relatie ce inseamna munca asidua. Iar toate acestea, pentru ca eu te-am ales."
Si-atunci tot ce ne ramane noua de facut este sa-i tragem dupa noi cu un "Da? Na...si eu pe tine!"

A

2010-05-24T10:15:00.004+01:00

Am reusit, pana la urma, sa formulez scrisoarea. Mi-a luat ceva timp, e-adevarat, a fost grea formularea. Am avut multe de spus, insa si mai multe cenzuri. Nu vreau sa o distrug, sa o las fara speranta. M-as ura daca as face-o sa sufere mai tare. Tot ce vreau este sa-i pun prioritatile in ordine. Imi doresc, pentru ea, sa stie ce este important in viata. Mi-ar placea s-o vad peste 14 ani multumita.
I-am scris ca este frumoasa. Ca oglinda este singurul indicator corect, nu comparatia. Am povestit, apoi, despre ochisorii ei nevinovati. Culoarea, forma, claritatea sunt unice. Am empatizat, apoi, nevoia ei de a fi inteleasa, ascultata si apreciata. Am scris ca am incredere ca neimplinirea acestor nevoi, nu o va conduce spre indoieli vis a vis de potentialul ei si ca nu e necesar sa o incurajeze cineva, pentru a o face ambitioasa. Am mentionat ca cerinta propriei reusite este una clara: sa nu faci nimic pentru a demonstra ceva, cuiva. Totul trebuie sa porneasca din intentii sincere si sanatoase. Am rugat-o sa nu faca nimic din egoism, dar nici sa uite vreodata de ea; sa ajute pe oricine, atat timp cat nevoile ei sunt acoperite; sa nu fie excesiv de autocritica, dar nici supraevaluativa. Ii doresc zile dominate de echilibru. Ii doresc sa pastreze exact acele calitati pe care le are acum. I-am scris ca sunt mandra de ea si am rugat-o sa nu mai planga, decat de dor.
La un moment dat, m-am impotmolit. Am vrut sa-i spun ca viata e pretioasa si mi-am dat seama ca ea stie lucrul acesta mult mai bine decat il stiu eu. Dar trebuie cumva s-o impiedic sa piarda stralucirea. E important.
M-am asezat, dupa cateva ore in care m-am supus introspectiei, inapoi la birou. Am apucat stiloul invechit si am continuat. Dar nu de unde m-am oprit, ci am inceput sa-i scriu despre mine. Am redactat scrisoarea de mana, sperand sa-i dau doar un indiciu asupra identitatii mele. Nu vreau s-o inspaimant, spunandu-i cine sunt. Nu ar intelege.
A fost pentru prima data cand am cautat cuvinte care sa reflecte ceea ce cred si simt despre…despre mine. Initiativa plina de greutati. Primul pas a fost constientizarea. A trebuit sa-mi dau seama de tot ce se afla in mine: bucurie, amintiri, invidie, dor, resemnare, disperare, uneori panica, absenta, durere, pasare si nepasare spre apatie. Sentimente si resentimente. Urmatorul pas nu e automutilarea interioara, ci cautarea si, implicit, gasirea pronuntarii corecte. Aflarea acelor cuvinte sinonime trairilor. Ultima si cea mai grea miscare a fost inlocuirea fricii si a rusinii cu un impuls de curaj.
I-am creat o imagine detaliata a prezentului meu incert. Mi-am deconspirat adevaratele stari de suflet, ravasind nemilos sanul intimitatii mele emotionale. Am deschis poarta spre taramul reprimat, reveland ansamblul insusirilor mele generale. Pentru a face posibila aceasta disectie, a fost necesara o diviziune a individualitatii, o clona obiectiva. Am realizat ca ma regasesc, de multe ori, in fata geamului, cufundata intr-o visare lucida. Se simte la fel ca o dedublare spirituala. Ma observ si nu agreez nimic. Nasc intrebari si-mi raspund cu altele. Imi imaginez care va fii privelistea care, poate peste un an de zile, ma va privi din partea cealalta a sticlei.
E complicat, poate eu am devenit complicata. Am lasat in seama unor intamplari toata existenta mea. A fost necesar un moment de slabiciune diluat in mahnire pentru a ma pierde. Influenta nefasta aplicata unei personalitati labile, asta a fost. Am luat hotarari menite a deveni, cu timpul, surse ale caintei. Au urmat, in mod firesc, procese dure ale constiintei. Acestea, la randul lor, m-au condus spre monologuri interogative parazitare. Prin urmare, m-am transformat in “eu”, cea din prezent, cand nu-mi doresc nimic, in afara unui moment de liniste. Un singur moment in care tot ce ma inconjoara inspira si expira armonie. Chiar si un minut in care, desi nu sunt in coma si functiile cerebrale sunt 100% functionale, nu ma gandesc la nimic. Sunt constienta, perfect capabila sa vad si sa inteleg neantul inconjurator, dar nu-mi aud vocea in interior. Nu ma gandesc. Imi imaginez momentul ca fiind perfect. Voi hrani din el intreaga viata si metempsihoza. Voi trai doar de dragul amintirii acelui moment. Da, asta sunt eu azi. La fel, ori intr-o stare mai avansata de surescitare, voi fi si maine. Secata, rar si avar imbibata de ploi, prevalent uscata.
Nu sunt sigura ca va intelege. Ca-si va da seama ca odata, nu cu foarte mult timp in urma, am fost la fel ca ea: o fetita de 10 ani, insusi nucleul sperantei.
Mi-ar placea sa devin o voce. Sa pot strabate intreg timpul ce ne distanteaza. Sa ma asez pe lobul urechii si sa-i fiu curaj, vointa si dorinta. Sa-i soptesc pasiunea, rabdarea, taria. I-as putea fi iubirea propriei persoane. Nu vreau sa o schimb, dimpotriva, vreau sa-i impiedic metamorfoza inversa. Pentru ca azi sunt om. Mai putin cu mine, mai mult cu ea.
Pe o fila noua, nepatata de regrete, i-am impus angajamentul deplin fata de tineretea ei. I-am tatuat pe constient scopuri stabilite, cunoasterea legilor obiective ale vietii sociale si consecintele sociale ale actiunilor viitoare. Am pavat un drum clar, fara tentatii bolnavicioase si carari inselatoare. Drum lin, insorit si incapator. Astfel incat nu va fi nevoita sa risipeasca pretioase momente ale copilariei, pentru decizii premature.
Am incercat, in continuare, sa o indemn sa patrunda in intelesul deplin al impecabilului. Perfectiunea, fiind relativa, va putea fi atinsa doar in urma indeplinirii propriilor standarde. I-am expus, in mod desavarsit, inutilitatea cautarii identitatii, comparativ cu nevoia de a ne crea individualitatea, cu atat mai usor, cu cat avem potentialul necesar. Omul, prin definitie, este o fiinta sociala, superioara, înzestrata cu ratiune si cu vorbire articulata. Se cracterizeaza prin gandire si inteligenta, cu ajutorul carora poate transforma realitatea în care traieste. Cu alte cuvinte, i-am scris ca este cine doreste sa fie, nu cine vede ca ar trebui. Fericirea este cea mai de prêt posesie a omului. Cat timp fericirea este scopul individului in viata, va deveni inevitabila atingerea acestuia, dat fiind faptul ca fiecare gest va fi supus testului de puritate. Pentru ca, pana la urma, nimic ce are insusiri impure, nu va avea puterea de a ne apropia de telul suprem, sus-numita fericire.
I-am insuflat nevoia de a-si respecta dorintele si, totodata, de a le pune pe un prim rang. I-am explicat faptul ca sunt putine lucruri care ne deosebesc de restul lumii. Din punct de vedere morfologic, suntem identici, avand cu totii o pozitie verticala a corpului, structura piciorului adaptata la aceasta, maini libere si apte de a efectua miscari fine si un creier deosebit de dezvoltat. Diferenta este data de personalitate-care mereu este evidentiata de tinuta, atitudine si gusturi-, gesturi, prezenta spiritului in orice situatie si, bineinteles, de fapte. Teorie care incurajeaza dezvoltarea naturala a propriei persoane, din simplul motiv ca este mult mai firesc si usor sa fii tu, cel care simti sa fii. Astfel nu va trebui sa faci eforturi camuflate si nu vei avea nevoie de putere de deghizare. Iar satisfactia reusitei nu ar trebui sa fie atunci cand te poti integra intr-un grup, ci atunci cand te poate primi oricare cerc, cu placere. Ideea de a ne alege prietenii, porneste de la compatibilitate. Aceasta ne impreuneaza, nu calitatea-despre care nu suntem in masura sa discutam la persoana a 3-a. Totul capata sclipire in functie de dorintele si, subinteles, faptele noastre.
Am depus foarte mult efort si am petrecut foarte mult timp, scriind aceasta scrisoare. Am vrut sa acopar tot ceea ce cred eu ca o va influenta pozitiv in ceea ce va deveni. Vreau sa ii induc certitudinea ca totul este posibil. Vreau…vreau sa nu ajunga aici, unde sunt eu: nicaieri si, totusi, in mijlocul a mii de curenti de aer rece. O vreau iubindu-se si dedic atat timp acestui lucru, cat este necesar.
Destinatia scrisorii? …Anul 1996.

2010-05-24T10:07:00.002+01:00

41 de zile, poate nu ar fi insemnat nimic pentru mine, pana atunci. 41 de zile mi-ar fi fost, probabil, doar 41 de zile. NU!, ar fi fost 41 de zile in care as fi zambit, as fi tinut pe cineva in brate. Cu siguranta as fi mangaiat un caine. As fi hranit o pasare, as fi invatat un copil sensul cuvantului "prietenie", poate-as fi citit Coranul. Totusi, cel mai probabil, nu as fi facut nimic din toate acestea, daca nu ar fi existat cele 37 ore de inaintea celor 41 de zile. Nu am pus niciodata pret pe cifre. Poate pentru ca nu le-am inteles. Nu am pus pret pana atunci. Pana l-am revazut.

Schiller

2010-05-24T09:17:00.001+01:00

Asculta mai multe audio Muzica

1986, 9 iulie

2010-05-21T09:02:00.002+01:00

Dl. B isi sarbatorea ziua de nastere, alaturi de frumoasa lui sotie si numerosi prieteni, acaparati de muzica buna, bauturi si mancaruri pe alese. Dna. B, insarcinata in luna a 9-a, s-a desprins de aniversare pentru cateva momente, pentru a aduce tortul cu cele 29 de lumanarele aprinse. In drum spre sufrageria inundata de voie buna, a simtit ca ceva este in neregula. Asa a fost: s-a rupt apa. Cand s-a-mprastiat vestea, brusc acele zambete, rasete, s-au transformat in panica, buze tremurande, ganduri, intrebari, dar -cel mai important- si-n fapte. Au suit-o intr-o masina, au pus la volan cumintelul serii si-au tulit-o la spital. Dupa chinuri si nerabdari abia potolite, a doua zi, dimineata la ora 08:50, s-a nascut ceva mic, negru si cu par pe fata: eu :D.

Stay ~Chill~

2010-05-19T14:09:00.008+01:00

"Trebuie sa spun ca viata este grea. Mie, la inceput, nu mi s-a deschis nicio usa. Stateam rabdatoare si asteptam o miscare, un ajutor. Apoi....am invatat sa mi le deschid singura." Chill

Iubesc(continuare)

2010-05-19T12:17:00.002+01:00

Gelul de dus for men;
Cearceaful negru;
Weekend-urile de vara;
Burtica;
Pe Maricica;
Ochii zambareti;
Oamenii simpli;
Monopoly;
Tatuajele;
Pielea fina;
Vocile joase;
Zilele ca cea de ieri;
Pe Chill;
...

2010-05-17T17:03:00.003+01:00

Lupt exact impotriva acelor lucuri dupa care plang.
Observ la mine un tipar comun cu cel al oamenilor speriati de apropiere.
Am aceleasi reactii dramatice, in aceleasi situatii irelevante.
Regret, dar repet la nesfarsit.
Sunt Ted Bundy al relatiilor inter-umane.
Si sunt un catar. Un magar nenorocit de lipsit de vointa.
Sunt fascinant de usturatoare. Sunt urzica ce-si doreste catifelarea petalelor de trandafir.
Am un comportament infantil pe care-l doresc perceput ca fiind unul matur.
Ma revendic si-apoi cer cu nerusinare intelegere.
Ma prefac ca inteleg, criticand constant.
Sunt firea perfect analitica: scanez, studiez, ma consum. Si o fac intr-un hal nedemn de tolerat.
Sunt melc cu dorinta acuta de evadare. Si n-am cum, sunt captiva in viata mea. O viata pe care nu vreau s-o schimb. E buna asa, dar cu mici si dese pauze.
Si-apoi sunt un Hulk, omnipotent si constient.
Sunt un scorpion fara coada, rac fara clesti. Pasare fara cioc.
Sunt un preot fara nume. Sunt o cioara alba.
Uneori sunt Gargantua in tinutul piticilor. Alteori un pitic printre uriasi.
Sunt o tastatura fata "Enter".
Ma simt pisica fara coada si fotograf fara talent.
Prevad viitorul si construiesc pavaje.
Sunt Everest Si Oceanul Atlantic.
Sunt mama lui Stefan cel Mare. Sunt Aladin.
Sunt imensa si inca-n crestere.
Cu toate acestea, seara de seara, sunt doar un catel plouat in cautarea mangaierii.

2010-05-15T00:29:00.003+01:00

Jdiuuuuu!!....ce m-am imbatat!....:">

Nr. 15

2010-05-13T14:46:00.005+01:00

HAPPY

2010-05-12T17:19:00.005+01:00

Oamenii se tem. Fug cat ii tin picioarele, se ascund.
Ei mint. Se mint. Oamenii plang.
Se cearta, se bat.
Oamenii nu stiu cate motive au sa fie fericiti.
Cineva sa le spuna ca nu au de ce sa se ingrijoreze atat. Teama exista doar in capsor.
Cineva sa le spuna ca va fi bine.
Au visuri, au viata, au dragoste. Au prieteni si au soarele sus.
Isi ingreuneaza totul, cand pot zambi.
Cineva sa le deschida ochii!

2010-05-12T17:13:00.000+01:00

Asculta mai multe audio Muzica

Detest babele

2010-05-05T17:47:00.018+01:00

Ca sa intelegeti motivul, am sa va istorisesc o intamplare, petrecuta in parcarea unui supermarket din oras:

Iesisem de la cumparaturi, fara sa ma gandesc la ceva rau, aveam cosuletul plin si ma indreptam spre masina. Am ajuns. Am deschis usa din stanga spate, dat fiind faptul ca in portbagaj niciodata nu aveam loc, era plin cu palete, mingi, copii, caini, pisici, blocuri, cai, palete, mingi...ah!...si-o boxa..., si incep sa le schimb locul produselor cumparate cu bani munciti;;).

Cand, brusc, auzim(ca eram si cu Mari)in spatele nostru, desi mai mult pe lateral, un bombanit.

Ma intorc(Mari nu-i asa curioasa) si vad o tanti cu sange-n gurita(WTF?!), cum inchide cu degetelul geamul ei electric.

Ma gandeam ca nah...nu cu noi(stiti cum sunt ele-le :-@).

Parcheaza si ea, respectiv el, ca era cu sotul, doua locuri mai departe, tot pe handicapati :-". Noi(eu si Mari), ne-am vazut de treaba, incarcand mai departe.

Cand, la fel de brusc ca mai devreme, :O, ne cearta cineva. Era aceeasi dubioasa femeie(nu-i mai spunem tanti),.

Apuca de carucior, il impinge, imi tranteste usa masinii si cu aceeasi gura sangeranda(WTF?!) incepe cu pilde, povesti, de pe timpul ei...NU!, imi zice: handicapato, cretino, in pizda ma-tii, nesimtito, si asa mai departe(pentru ca ea chiar a continuat). Timp in care noi doua(eu si Mari:P) ne uitam la ea ca doua cateluse care nu-nteleg ceva, asa, cu capul cand pe-o parte, cand pe alta.

Am lasat-o sa se-nveseleasca injurand:-w, pana cand nu am mai rezistat:-t, poate-i era la Mari sete, ori ii venea pishu;)) si ma grabeam, dar nu am mai rezistat si, cu calm si rabdare i-am spus: "Mori, du-te dracului".

Nu cred ca i-a placut babutei, pentru ca-n momentul imediat urmator, m-a luat de gat.

De aici nu mai prea tin minte.

Stiu doar ca am ramas fara unghii, dar m-am ales cu multe vanataib-( si zgarieturi.

Imi amintesc din momentul in care am realizat ca numai eu mi-o iau, Mari nu:-L. Si m-am uitat dupa ea. Atunci am vazut: ea se lupta cu nenea b-(. Timp in care toti paznicii Realului(oops!) stateau asa8->...

Nu stiu cum, dar ne-am desprins de ei intr-un final si incercam sa-i tinem departe. Nenea, insa, a crezut ca meciul merita prelungiri si a deschis portbagajul.

Jbang!, si eu si Mari am stiu ce urmeaza: un par. "Dar ce?, eu nu-l am pe Bobby?", m-am gandit "Ba da!>:/", mi-am zis, in timp ce-l pofteam pe bunul meu prieten de lemn afara din masina.

Si-am pornit hotarata spre MOS!, atingandu-l usor cu Bobby. Asa...ca avertisment. Sa vada ca pot, dar nu vreau. Apoi au venit paznicii (spectatorii) si i-au luat de langa noi.

Oamenii s-au suit in masina, au parcat un rand mai in spate si au mers voiosi la cumparaturi./:)

Si nu e singura data cand mi-au dovedit ca nu merita viata. Am mai patit eu fel de fel de...cacaturi. Azi insa a fost una dintre zilele care-mi vor ramane intiparite in minte ca fiind nasoala. Azi mi-a demonstrat o baba secetoasa ca daca ea vrea poate sa certe catelusa mea. Acu' na..sunt eu usor obsedata de Chill, dar cat de cretina trebuie sa fie ea, sa aibe astfel de teluri? Si inc-o data, mai cu patos: L-)

2010-05-04T07:19:00.001+01:00