Pfff...

         cred ca stiu. cred ca am deslusit misterul. cred ca o sa fiu multumita si poate chiar fericita cu acel om care-mi da atentie. omul care-mi asculta cu atentie cele cateva cuvinte pe care le scot din gura.
Si-asa nu-ti poti inchipui cat de greu mi-e sa le zic si pe alea. pentru ca eu sunt sigura ca pe nimeni nu intereseaza ce am eu de spus. am mai zis asta, toti isi asteapta randul cu sufletul la gura si uita sa se intereseze de ce ai tu de spus.
ma simt in permanenta singura si neinteleasa. si nu pentru ca sunt un copil prostut, sau ca vreau atentie. ci pur si simplu nu am vazut omul care sa-mi merite cuvintele, cu-atat mai putin cu cat... ma rog, cu siguranta nici scrisul asta nu-si are rostul.
eu nu vreau sa fiu certata, criticata. Nici macar iubita, daca nu e asa cum trebuie. Eu zic ca nu mai sunt oameni pe care sa-i intereseze ceva mai mult de persoana lor. Vreau sa fiu contrazisa!

        

/

e doar irelevant. e irelevant ce zic, cred, simt.
e irelevant si pentru mine.
sunt atat de mica si nesemnificativa. da, pana si pentru mine.
irelevant si sec. nu mai e nimic ingrosat, subliniat. doar e.
irelevant si deloc multumitor.

e una din zilele acelea in care tot ceea ce simt este tristete profunda. regrete, reprosuri, momente frumoase si usturatoare, DOR. tot se aduna si-mi formeaza tristetea despre care iti spuneam.
mi se intampla des in ultima vreme.
nu mai am rabdare nici sa ma mint ca o sa schimb ceva la mine.
vreau sa cred ca nu imi mai pasa, sau ca nu mi-a pasat vreodata. dar imi pasa.

ma doare fiecare zi care nu e asa cum am visat. 

Yap!, Fuck you!

It's all about me!

Ce aiurea mi se pare, cum de fiecare data cand incepem ceva, primul pas este sa ne mintim ca de data asta nu va fi la fel, de data asta va fi pefect. Si nu. Nu invatam din greseli, nici daca ne musca de cur. Eu tot iti spun, dar nu ma intelegi. sau alegi sa ma ignori. Am obosit. serios am obosit.
te-am intrebat, dat nu mi-ai raspuns: cum ar fi sa cunosti pe cineva care sa-ti inteleaga si cele mai prafuite colturi ale sufletului tau  intortocheat?
Cred ca, desi nu e o comparatie ideala, eu m-as simti ca atunic cand s-a spart acel pahar si tata m-a luat si m-a asezat pe canapea..sa nu patesc ceva. Inimaginabil.

sunt un pic mai speciala. si nu zic asta pentru ca mi s-a intiparit in minte de cate ori mi-au zis ai mei. nope, nu e acel "special". si specialul e mai special in cazul meu. am niste blocaje sentimentale destul de deranjante. dap, acel vesnic "click". ma urmareste. dar nu-l mai dezbat, ca nu mai are rost.
am constatat insa o chestie, printre toate nebuniile mele: oricat de indragostita cred eu ca sunt, sau oricat de tare vreau sa functioneze ceva...in momentul in  care imi simt, cat de putin, orgoliul pus la incercare;daca pentru un moment simt ca se vrea sa fiu manipulata, sau nu sunt apreciata sau respectata...imi ia o singura secunda sa ma decid sa merg mai departe si sa nu ma mai uit inapoi. si-mi place. imi place pentru ca desi sunt un om complexat si pun la inoiala tot ceea ce fac...mi-e important sa fiu vazuta ca pe ceea ce sunt pana la urma: un individ care merita tot binele din lume, pentru ca -eu la randul meu- ma straduiesc sa-l ofer.

eu zic ca trebui sa fim toti asa, gen "it's all about me", pentru ca-in orice situatie data- cu noi sigur ne alegem. depinde doar cun ne-am tratat pana atunci:daca bine, ramanem cu un "noi" cat de cat multumit. am invatat sa ma bazez pe mine si sa am grija de sufletelul meu fragil(punct).