Awesome Baz Luhrmann, Happy birth day!

Me again

Deobicei duminica este ziua care-mi place cel mai putin. Pentru ca urmeaza luni. Nu are logica, stiu.
Dar azi...azi mi-e bine. Sunt linistita pentru ca am avut o revelatie. Am constatat, dupa multe decenii (vreo 2 :| ) de gandire intensa, stres si mister, ca toate temerile mele in ceea ce priveste apropierea, intimitatea..tin de altceva. Nu de ce credeam eu.
E simplu. De fapt nu e simplu deloc... Aveam toata chestia etalata perfect in minte, dar acum ca vreau s-o astern, tot mai stearsa e. Stai asa, ca trebuie muzica. Gata.
Bun, ce vroiam sa zic este ca na, pentru cei care-mi viziteaza blogul, nu e vreun mister faptul ca subiectele mele preferate, sau cel mai mult discutate, sunt fericirea, iubirea si societatea. Astea m-au framantat mereu. Fericirea pentru ca eu asta cred ca trebuie sa fie telul fiecarui om, sa fie fericit. Iubirea pentru ca joaca un rol important in toata treaba asta cu fericirea. Si societatea....pentru ca e fucked up. Si facem parte din ea.
Am ajuns, foarte curand, in punctul acela in care am realizat ca "[...] nu las nimic in urma. Nu o sa-mi ridice nimeni statuie, nu o sa am copii, nu o sa scriu o  carte. Nu o sa salvez vieti asa cum am crezut pana acum. Sunt Lexi. Atat.
Mi-ar placea sa cred ca va lesina lumea cand va auzi ca am murit, dar n-o sa se intample. Nope.  Si nici nu-mi doresc. Nu mai.
Nu, nu las nimic in urma mea. Pentru ca na...las in urma mea, asadar nu ma mai incalzeste cu nimic (incalzeste, get it?). Nu stiu de ce tot vanam sensul vietii. Nu stiam eu care mi-e rostul si nu puteam sa traiesc cu asta. Acum pot. N-am niciun sens. Niciunul. Si mi-e bine. Mi-am luat presiunea de pe umeri. Nu trebuie sa am cat mai multi prieteni pe facebook, sa mi se confirme ca-s ok. Nu trebuie sa ies in lume sa ma simt bine, accept ca ma simt cel mai bine acasa, in pijamale. [...] "
Si e bine aici, in punctul asta. Pentru ca, odata ce nu-ti mai cauti intens rostul, te opresti si mirosi florile. :)
Si daca ajungi sa faci asta, de aici mai e doar un pas pana la a lasa in viata ta ceea ce te linisteste. Pentru ca pe mine asta ma face fericita: linistea in toate formele ei. Si daca nu trebuie sa fac compromisuri de niciun fel, nu mai imi e teama ca mi se penetreaza bula.
Totusi, nu mi-e totuna. N-as vrea sa complic si alte vieti.
Nu am fost foarte clara, was I?

.

‎" If you could hear me, I would say that our finger prints don't

fade from the lives we've touched."

:)

Aproape c-a fost reusita seara. Gotta love Arad!