14 August, 2011

Random, senseless shit la 5:25 intr-o duminica dimineata

Caut stropi de viata in tot corpul. Si nu gasesc. Venele-mi sunt uscate, ochii seci. Pare ca nu mai exprim nimic. Cred ca nu mai imi doresc asta-sa exprim ceva...
V-am povestit ca am avut odata o lebada? A fost cel mai bun lucru ce mi s-a putut intampla..acea lebada... Am crezut ca o s-o am pentru totdeauna. Eram eu, ea.....si restul lumii.
Mi se pare ca tot ce vad am mai vazut de multe ori. Nu ma mai impresioneaza. Totul e doar aparent nou, incitant, dar pana maine...tot acelasi sfarsit are.
Imi pare rau, dar nu mai am....nu mai am nimic ramas! Totul e inertie. Sau fac pentru ca asa- s-ar putea - e normal...

25 June, 2011

Perception

Everything has been figured out, except how to live.


Cum trebuie traita viata? Ce trebuie sa obtinem de pe urma ei? Ce trebuie urmarit atunci cand iei o decizie importanta?


Ce faci daca toata viata ai trait-o intr-o ceata densa, cautandu-ti sensul, menirea. 
Cautand acel ceva care e doar al tau. Talentul care te face unic. Si atunci cand crezi ca totul se intoarce in favoarea aflarii adevarului si ti se ofera un impuls progresiv, realizezi ca poate e tarziu. Ca ar trebui sa ai alte prioritati. 


Daca este ceva ce te face sa te simti cel mai egoist om din lume, cel mai rau pentru ca renunti la ceva important, doar ca sa-ti arati ca toate acele incercari de a demonstra ca esti important, nu au fost inutile. 


Stiu pe cineva care tot ce a vrut de la viata a fost sa fie parintii mandri. Tot ce a facut vreodata, a fost pentru a putea spune ei cu capul sus " el este copilul nostru".... A ajuns sa faca exact opusul. Si-atunci cand are sansa sa repare, de ce se simte vinovat?


Eu, astazi, cand privesc in trecut, vad doar ce nu am facut. Vad oportunitati pierdute,de teama esecului, vad un copil care nu se comporta ca unul, vad nesiguranta. Si daca as putea schimba asta, as face-o fara sa clipesc.




Life is like dancing. If we have a big floor, many people will dance. Some will get angry when the rhythm changes. But life is changing all the time. 

...

Every man dies. Not every man really lives. 

09 June, 2011

Phreeques II

Francesco A. Lentini

Acest fantastic jucator de fotbal, nascut la 1889 in Siracusa, Sicilia-intr-o familie cu unsprezece copii- avea de fapt trei picioare, o talpa suplimentara crescand din genunchiul celui de-al treilea picior si doua seturi de organe genitale. A fost crescut de matusa sa, dup ace parintii sai au refuzat sa-I accepte handicapul. A nu se confunda cu George Lippert.


Josephene Myrtle Corbin


Femeia cu patru picioare, a fost nascuta in Lincoln County, Tennessee in anul 1868. Picioarele parazit erau, fiecare, intr-o pereche cu cele firesti. Avea doua organe genitale. A fost casatorita cu un medic si au avut patru copii, cate doi din fiecare pantec.  Defecatia avea loc succesiv, insa menstruatia simultan.



Rosa si Josepha Blazek

S-au nascut in Skreychov, Bohemia pe 20 ianuarie 1878. Cele doua surori, in afara orificiului vaginului, nu aveau nimic in comun. Rosa a fost cea interesata de barbati, mai dezghetata, pe cand Josepha a fost introvertita si impotriva pornirilor Rosei de a cunoaste sexul opus. In pofida dorintei Josephei de a nu se implica sexual cu un barbat, Rosa i-a facut un baiat perfect sanatos lui Franz, care lupta in armata austriaca. La scurt timp, Rosa si-a exprimat dorinta de a se casatori cu acesta, dar nu a reusit, decat dupa o lunga lupta cu justitia, care chiar si dupa nunta, l-a judecat pe Franz pentru bigamie. Josepha a fost si ea logodita, insa viitorul sot a murit, la fel ca Franz,  in lupta, inainte ca nunta sa poata avea loc.
Au murit pe 30 martie 1922, la 12 minute distanta.

08 June, 2011

Freaks



 Pentru ca de cand ma stiu gandind simt o atractie nefireasca pentru tot ce este aparte: de la psihologie, la fotografie post-mortem, trecand pe la ocult, facand un ocol pentru corpul uman si tot ce tine de acesta si oprindu-ma la traditiile si obiceiurile secolului al XIX-lea, tin sa va ofer o postare cu un subiect nedezbatut pana acum de mine.
M i-am descoperit interesul pentru "Freaks". Freaks (1932) este un film horror despre sideshow performers (spectacol de balci). Nu atat pentru filmul in sine, cat pentru artistii, executantii acestor balciuri. Mi se par fascinanti, dar despre asta voi vorbi mai tarziu.
 Tot acest interes mi s-a trezit undeva in trecutul nu foarte indepartat, cand am auzit o poezie:
              
             Ladies and jelly spoons, hobos and tramps,
              cross-eyed mosquitoes and bow-legged ants,
              I stand before you to sit behind you
              to tell you something I know nothing about.
              Admission is free, you must pay at the door;
              So pull up a chair and sit on the floor.
              It makes no difference where you sit,  
              the man in the gallery's sure to spit. 
              The show is over, but before you go, 
              let me tell you a story I don't really know.
             One bright day in the middle of the night, 
              two dead boys got up to fight. 
              The blind man went to see fair play; 
              the mute man went to shout "hooray!" 
              Back to back they faced each other, 
             drew their swords and shot each other. 
             A deaf policeman heard the noise,  
              he came and killed the two dead boys. 
             A paralyzed donkey passing by
              kicked the blind man in the eye; 
              knocked him through a nine-inch wall, 
              into a dry ditch and drowned them all. 
               If you don't believe this lie is true, 
              ask the blind man; he saw it too.

Nu stiu exact care este legatura, daca este o legatura, dar eu toata scena asta o vad  petrecandu-se langa corturile balciului.
Prin anii 1800-1900, balciul era format din artisti cu diferite abilitati cel putin deosebite. Erau oameni elastici, oameni cu excesiv de mult par, oameni scunzi, foarte inalti, dar si oameni deformati. Imi pare un soi de haz de necaz, dar asa era: balciul era mandru sa gazduiasca un spectacol incarcat cu oameni ciudati, care mai de care mai talentati  in ale bizarului.
Am sa incep descrierea celor mai cunoscuti ciudati, dupa care voi vorbi despre care mi se par mie interesanti, ca poveste sau ca anormalitati. Aceste deformari osoase (in majoritatea cazurilor) apar din cauza faptului ca in timpul sarcinii, mamele ori sufereau de boli grele, care impiedicau copiii sa se dezvolte in regim normal, ori munceau pana in ultimul moment al graviditatii, lasand prea putina forta fatului pentru dezvoltare normala.

      Gabrielle Fuller

Nascuta in Elvetia, in anul 1884, Gabrielle era o femeie frumoasa si aparent normala, pana la talie. Mai jos de talie, aceasta nu exista . A intrat in circ prima data in anul 1900, circuland cu Ringling Brothers Circus. A fost maritata de doua ori.


  Ella Harper

 Mi se spune fata-camila, pentru ca genunchii mei sunt indreptati spre exterior. Cel mai bine merg in maini si picioare asa cum ma vedeti in poza. Text din spatele cardului Ellei. S-a nascut in 1873 in Hendersonville, Tennessee.

  Serpentina 

  Desi sustinea ca mai jos de gat nu are pic de os, exista fotografii care pot dovedi ca se sprijinea in cot, indicand ca-cel putin-un brat era rigid. Foarte buna inotatoare, fapt care s-a nascut in urma cascadoriilor pe care le facea, pozand in sirena. Aceasta a dus o viata lipsita de indepententa, avand nevoie de ajutor pentru orice miscare pe uscat.
S-a nascut undeva prin anii 1900-1901, in California sau Ontario. Prea multe detalii despre femeia-serpentina nu sunt cunoscute.

  Simon Metz 

  S-a nascut in Bronx, in 1901, cu microlephaly, o boala care i-a dat un creier mic, statura mica (122 cm) si IQ-ul unui copil de trei ani. A fost extrem de iubit si a murit in 1971. 

 

 Omul perna

S-a nascut in 1871 si a murit in 1934. Pe langa faptul ca s-a nascut fara maini si fara picioare, era cunoscut si pentru faptul ca putea sa ruleze, sa aprinda si sa fumeze tigari.


  

 Robert Melvin

Omul cu doua fete s-a nascut pe 9 mai, 1920. Nu a putut fi diagnosticat, insa el avea o explicatie simpla pentru boala sa: umorului lui Dumnezeu. Desi i s-a interzis sa mearga la scoala din cauza felului in care arata, acesta a reusit sa beneficieze de educatie, exceland la matematica.

Joseph Carey Merrick


S-a nascut in Leicester, England in 1862. Mama sa, care si ea avea un handicat, a murit cand el era copil, tatal lui recasatorindu-se. Mama vitrega nu a fost la fel de iubitoare si intelegatoare ca cea naturala, asadar tatal sau s-a vazut nevoit  sa renunte la copil. Acesta a ajuns la o scoala pentru nevoi speciale, batjocorit. A plecat de acolo, dupa care l-a cunoscut pe Tom Norman, care i-a devenit impresar. A jucat in filmul The Elephant Man. 


Rosa Violetta

Violetta, asa cum prefera sa i se spuna, s-a nascut fara maini si fara picioare, in Gemania. Era o fire pozitiva, realizand ca ceea ce omul nu a posedat niciodata, nu are cum sa-i lipseasca. Ambitia ei de a depasi rautatea naturii a dat rezultate, ea fiind relativ independenta.



William Durks

"Omul cu trei ochi"-a nascut in 1913, din parinti normali, cu patru frati normali. A intrat in lumea balciurilor cand a implinit 40 de ani, cand a fost descoperit la un spectacol in preajma casei sale. Cel de-al treilea ochi era pictat intre cele doua nasuri.


20 May, 2011

Despre plopi. Cu totul altii.

Ma uimeste continuu dinamica cu care se intampla toate. Mi se pare ca sunt prea multe de intamplat intr-un timp atat de scurt. Se comprima. Si e destul de greu de tinut evidenta. Pentru mine.

Eram acolo, eram totul. Eram plopul. Si-acum nu.

Dar poate ca sunt si acum plopul, doar pentru altceva, pentru alta situatie. Urmaresc intregul cu impecabila stupoare.

Uneori raman in urma, dar apoi recuperez.

Mi-e dor nespus de gustul perelor virgine. De iarba aceea, mai verde ca oricare alta. Mi-e dor de cascada colorata si de trunchiuri umede.

Dar voi mai ajunge acolo. Promit. Trebuie. Acolo am vazut cel mai jucaus trifoi. Trebuie sa-l cald din nou.

Nu va mai canta aceeasi muzica, dar va suna la fel de bine.

Vreau sa reajung acolo unde nimic nu e rau. Acolo unde orice efort e nesemnificativ. Acolo unde banii nu au valoare. Unde timpul se masoara in umbra. Unde totul e atingere. Nimic mai mult. Imi iubesc memoria, este perfect selectiva.

Dar daca nu mai pot!, daca tot ce am putut oferi a fost oferit...

Bine, am inteles...we're moving forward dar cat de departe?

Sunt si-asa obosita. Nu stiu cat mai pot merge in dezechilibru.

Ma anunti tu cand ajung?

18 May, 2011

Star light,     star bright

The first star seen tonight;



I wish I may, I wish I might


Have the wish I wish tonight….

11 May, 2011

Mi se pare ca totul in jurul meu se schimba, iar eu stau pe loc. 
Ma sperie. Ma agita. Nu-mi plac schimbarile, mai ales cele pe care nu le dirijez eu. 
Am nevoie de un spatiu doar al meu. In care ramane totul asa cum este. Nimic nu se modifica. Am nevoie de asta. 
Cred ca mi-au ajuns toate. M-au ajuns din urma. 

28 April, 2011

Prima cearta in cuplu



La un moment dat tot se va intampla. Ca e peste 2 zile, ca e peste 2 saptamani, ea este iminenta. 
Si e, probabil, primul moment de sinceritate pura. Este momentul cand cunosti persoana de langa tine cu adevarat. Pentru ca foarte multi oameni cand sunt nervosi nu se pot controla, cearta este modul perfect de a "citi" un om. Asa ca lean back, relax and watch him fight.

Pff!, cat ai de invatat din aceasta prima cearta. Vezi cum gandeste, ce gandeste, ce il deranjeaza. Vezi cum te priveste si cat de usor ii trece. Vezi daca o duce-n extrema. Vezi in ce extrema o duce. Vezi ce pret pune pe tine, pe voi. Poti afla daca e iertator, sau nu. Daca tine-n el si izbucneste. Daca e uracios, rautacios, sau bland si intelegator. 
Si e foarte probabil sa te sperie reactia lui. E  probabil sa schimbe tot ce ai crezut despre el. Sau poate sa-ti  dizolve imaginea aproape perfecta pe care-ai avut-o despre voi. 

Si-apoi, te trezesti dimineata sa mergi la lucru, mergi pe varfuri sa nu-l trezesti, te duci in bucatarie sa-ti faci cafea si...ai deja cafea facuta. Ala e un moment mult mai important. E acel moment cand realizezi ca ai fost ultimul lui gand inainte de culcare. E acel moment care sterge tot ce e neplacut. 

Eu cred ca. pe parcursul unei relatii, nu-ti scade intensitatea cu care iubesti. Nu piere iubirea si se nasc alte sentimente, ci doar ajungi sa iubesti pentru total alte lucruri fata de cele pentru care iubeai la inceput. Si mai cred, cu riscul sa par siropoasa si un "wanna be quote writer", ca intr-o relatie, de orice natura ar fi ea, incepi prin a fi in varf. De acolo poti doar sa cobori. Daca esti inspirat, insa, te poti stabili undeva pe drum. Si sa-ti faci acel locsor cel mai comod si placut metru patrat din viata ta. :)
Zic.

19 April, 2011

Dust

Draga Adina,

Mi-e destul de greu sa inteleg de ce toata viata vanam marea dragoste. 

Ne plimbam cu ochii deschisi, cu capul sus si cu zambetul pe buze, in speranta ca exact cine trebuie ne va remarca. Si ne va cuceri...

Ajunsi acolo, ne dezvaluim slabiciunile, sperantele, dorintele, visele, tot ce e mai intim. Si suntem convinsi ca vom fi tratati pe masura sacrificiului pe care-l facem. Pentru ca nu e usor sa-ti deschizi sufletul, mintea si  casa unui om despre care stii atat de putin. Despre care stii ca vrei sa te iubeasca. Si asta va fi suficient. Dar nu e. Mai sunt atatea care trebuie sa completeze tabloul. 

Trec zile, saptamani, luni si tu esti sigur ca ai gasit ce ai cautat. Esti fericit. Te trezesti zambind, canti in masina, te simti implinit. Iti faci planuri secrete. Atatea si atatea ganduri care-ti imblanzesc visele. Vise care-ti mangaie noptile. 

Pana intr-o zi,cand te trezesti revoltat. Nu, nu ai fost inteles cum trebuie, asa cum ai crezut ca esti. Nu, nu se stie cate schimbari ai facut ca sa se potriveasca totul. Nu, nu esti apreciat asa cum te-ai gandit ca ai putea fi. Si pare ca tot ce ai vazut pana atunci, nu a existat. A fost doar o iluzie creata din dorinta. . .

25 March, 2011

Leapsa

1.Luati cartea cea mai la indemana,deschideti-o la pagina 18 si scrieti al patrulea rand.

"...spatiul la care ne referim se afla in partea de nord-est a Banatului si se apropie de forma unui triunghi.".

2.Fara sa verificati,cat e ora?

10:45

3.Verificati.

10:18

4.Cu ce sunteti imbracat(a)?

Camasa, pantaloni, bretele.

5.Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati?

La mailuri.

6.Ce zgomot auziti inafara de cel al calculatorului?

Zgomotul masinilor si pasi.

7.Cand ati iesit ultima data si unde ati fost?

Ieri seara, la plimbare cu prietenul si The Chill.

8.Ce ati visat ieri noapte?

Nu stiu.

9.Cand ati ras ultima data?

Ieri seara.

10.Ce aveti pe pereti in incaperea in care sunteti?

Sigla firmei si-un tablou.

11.Care-i ultimul film pe care l-ati vazut?

"Eu si Marley"

12.Ati vazut ceva ciudat azi?

Ca m-am trezit la timp. :O

13.Ce parere aveti despre acest chestionar?

Pana la intrebarea asta...mi-a placut.

14.Spune-ne ceva ce nu stim inca.

Am pasta de dinti faina.

15.Când ai simţit că părinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine ?

Ma, nu stiu...

16. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?

Hm...cel mai tare, cel mai tare...pe mine, cred.

17. La ce eşti cel/cea mai bun/ă, ce ştii să faci mai bine decât toţi oamenii pe care-i cunoşti personal?

Ştiu să-mi iubesc cainele. Sunt as in asta. Dar cel mai bine stiu sa ma stresesz-aici nimeni nu ma-ntrece.

18. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi ?

Nesiguranta.

19. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?

Nu stiu, nu-s adepta compromisurilor, mai ales pentru bani.

20. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moştenit-o de la părinţii tai?

Empatia.

21. Când ai simţit că ai arătat cel mai bine din toată viaţa ta ?

In 2007. Eram porno.

22. Care e cel mai prost om pe care-l cunoşti?

GIGI!

23. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?

Sunetul vocilor care ma acopera.

24. La ce eveniment din viaţa ta ai fost cel mai emoţionat/a?

16 iulie 2009.

25. Care ar fi singurul lucru pe care ţi-ar plăcea să-l furi (fiind singura şansă de a-l avea…)?

Biletul câştigător la loto. Da.

26. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viaţa ta?

Uf! Cred ca atunci cand am cazut in 4 labe intr-o sala cu 300 persoane, imbracata in culori stridente.

27. În faţa cui te simţi cel mai pierdut, emoţionat, blocat ?

În faţa nepoatei mele. Nu prea stiu cum sa ma comport sa-i fiu un exemplu perfect pozitiv.

28. Când ţi-a fost cel mai greu să spui adevărul?

Cand am stiut ce las in urma lui.

29. Ce-ai vrea să schimbi cel mai tare în viaţa ta ?

O gramada.

30. Cu cine vorbeşti cel mai des despre sex ?

Cu el.

31. Care e cea mai proastă scuză pe care ai folosit-o vreodată?

Eu nu stiu sa mint, asa ca am o singura scuza pentru orice: am lesinat.

32. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubeşti ?

Pai daca ajung acolo, sa-l iubesc...inseamna ca nu greseste ceva ce nu pot ierta. Eu sunt rationala, trebuie sa stiti.

33. Ce calitate a jumătăţii tale de viata iţi este cea mai dragă?

Jumatate...ba, dar le-ntinzi. Of!... Calitate fizica: ;) ; calitate de'aialalta: rabdarea.

34. Care a fost jucăria ta preferată in copilărie ?

Un bebe moale cu cap tare.

35. Pe cine te bazezi dacă ţi se întâmplă o nenorocire?

Pe mine.

36. Pe cine simţi cel mai tare nevoia să protejezi ?

Pe nepotica mea.

37. Care e domeniul despre care ai vrea să ştii cel mai mult ?

Psihologie.

38. Cine-ţi lipseşte cel mai tare în acest moment?

Dani, nepotica.

39. În ce privinţă crezi că eşti cel mai puţin înţeles ?

Cand vine vorba de ceea ce simt, dar asta doar pentru ca tin totul pentru mine.

40. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?

Cu siguranta "capsuna", NU! Sex. Pentru ca e cat se poate de universal si peste tot inseamna acelasi lucru.

41. Unde te simţi cel mai în siguranţă?

Acasă.

42. Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi s-a făcut vreodată?

„Mi-e dor de tine”. Da, stiu ca nu e compliment. Dar atunci cand cuiva ii este dor de tine, inseamna mai mult decat un " esti frumoasa".

43. Care e persoana care te face să râzi, să te simţi relaxat ?

El si Cosmina.

44. Ce-ti doresti cel mai des?

Bani. Glumesc. Liniste. Imi place linistea.

45. Cine te-a influenţat cel mai mult până acum?

Cel mai mult...Clauu.

46. Care a fost primul tău vis împlinit?

Sa fiu libera. Sunt, am fost.

47. În ce an al vieţii tale ai simţit ca te-ai schimbat cel mai mult?

La 19 ani.

48. Ce invenţie din acest secol crezi că are cel mai mare impact în viaţa ta?

Telefonul. Fara el mi s-ar spune "aia ce nu vorbeste cu nimeni". :))

49. Care a fost cel mai îndrăzneţ lucru pe care l-ai făcut (sau l-ai face) cu o persoană de acelaşi sex cu tine?

:) Nu pot ba, nu pot.

And LEAPSA goes to...Relinschi Alex, Eugen Ion, Alexandra , Anca and Lavi.
Leapsa luata de aici si de aici.

09 March, 2011

I am The Great Cornholio

Toti avem o istorie personala. De multe ori aceasta ne explica, deloc codat, tot ce trebuie sa stim despre reactiile noastre si provenienta lor. Daca nu am tine cont de ea, ne-am afla in fata unei bariere care nu ne-ar permite sa inaintam. Iar evolutia, de orice natura, este importanta. Vrem si trebuie sa inaintam continuu, fie ca e vorba de serviciu, sport sau cuplu.
Putem privi toata evolutia ca pe un joc in care, intr-adevar, exista multe obstacole, dar fiecare progres este rasplatit pe masura. Ori putem sa nu o privim ca pe un joc, pentru ca nu este un joc. Este realitate. Si toate riscurile pe care ti le asumi, sunt urmate de consecinte. Consecinte care sunt pe urmele tale si te musca de fund cand au ocazia.
Diferenta dintre joc si realitate este cu-atat mai mare cu cat realizezi care ti-e miza. In joc nu ai nimic de pierdut. Daca mori, o iei de la-nceput. In realitate insa, lucrurile stau complet diferit. Te expui cu totul, trup si suflet, o esenta mai fragila decat cealalta. Si risti mult.
Astfel se nasc blocajele sentimentale. Din nevoia de a-ti proteja fiinta de tot ce-i poate dauna. Pentru ca da, de ce sa te expui, cunoscand doar riscurile, nu si deznodamantul? Adica e firesc sa simti nevoia unei bule impenetrabil de protectoare, atunci cand in proximitatea ta se afla demonul nelinistii, gata sa-ti starneasca dorinte, pasiuni. Si mai pregatit ca niciodata sa te abandoneze exact atunci cand te crezi in siguranta.
Pana la urma, desi avem atat de mult potential, in fata sentimentelor suntem egali. Nu le putem controla. Tot ce putem face este sa ne concentram si sa ne luptam cu nevoia de exteriorizare. Pentru ca intotdeauna va fi prea devreme pentru a arata ce simtim. Si pentru ca intotdeauna vom fi cu-atat mai vulnerabili, cu cat sufletul ne este mai deschis. Si nimeni, niciodata nu ne va putea da garantia satisfactiei.

02 March, 2011

The orgasm: Myth or Reality?

Sexul este un subiect controversat, stim asta. Sunt peste tot barbati si femei care cred ca stiu totul despre sex. Am citit azi un articol despre orgasmul feminin. Tipa zicea ca "I-am “marturisit” fiecarui barbat cu care m-am culcat ca este primul care imi provoaca orgasmul. Am mintit de fiecare data.[...]De ce i-am mintit? Pentru ca barbatii nu se simt barbati daca femeia de langa ei nu este satisfacuta. De ce le-as lua eu bucuria de a se simti puternici si doriti?".
Mie mi se pare cat incape de puerila gandirea. De ca sa-i lasam sa traiasca o minciuna, cand o putem transforma in adevar?
Dupa mine, lucrurile stau in felul urmator: O femeie inteligenta, are orgasm. Si nu pentru ca tine, in mod direct, de creier, ci pentru ca nu asteapta dragostea adevarata, care sa aduca-n spate saculetul magic cu orgasme, ci vorbeste. Da, deschide gurita, dar de data aceasta, nu pentru a-i face placere barbatului care crede ca-i invincibil in materie de orgasme feminine, ci pentru a sopti, pe un ton porno daca vreti "mai jos", sau "mai sus", sau "nu te opri", dupa caz.
E, pe de alta parte stau femeile care nu stiu ce este acela orgasmul. Ele, in mare parte-si asta e doar parerea mea-se subapreciaza. Ele spera din tot sufletelul lor altruist, ca daca tac, stau cuminti, sau fac ce li se cere, barbatul de sub ele le va aduce, a doua zi, cafeaua la pat, impreuna cu un "nu voi mai putea trai fara tine, papusa". Dar nu e-nregula. Deoarece pentru o partida de sex- cel putin- fireasca,este nevoie de un numar minim de doua persoane. Si in principiu ambele persoane fac asta din placere. Si daca incepi ceva din placere, de ce sa nu continue placut?
Nu zic ca ala nu-i sex fara orgasm. Nu zic ca trebuie sa fim egoisti. La fel cum nu zic nici ca sexul trebuie lipsit de sentiment. Totusi, trebuie format, cumva, un echilibru perfect intre tot ce tine de pat (, masa, podea,...).
Si nici nu cred ca e firesc sa ceri totul din primul moment. Vrem, totusi, sa nu blocam pe nimeni.
Reteta care ma ajuta sa nu fiu frustrata, mahnita, nesatifacuta? Fac doar cand vreau, pentru ca vreau, cu barbatul care-mi place in totalitate. Iar daca acela se dovedeste ca stie ce face, PERFECT! ;)
And yes, size does matter.

01 March, 2011

"Când soarta îţi dă o lămâie, fă din ea o limonadă."

Astazi am ales sa vorbesc, si eu, despre ranile sufletului. Nu am niciun motiv anume, doar vreau sa vorbesc.
Cred ca sunt, in viata, tot soiul de momente. Momente placute sau mai putin placute. Momente care ne-au marcat, intr-o oarecare masura, existenta. Acum, aici putem include totul. De la primul sarut, pana la cel care a facut diferenta. De la prima nota prosta, la prima nota prosta...motivata. Putem scrie despre primul moment de vandalism, despre prima bataie, despre prima iubire si despre prima balta in care ai pasit desculta.
In viata mea am avut parte de tot ce tine de sentimente. Am fost suparata, dezamagita, umilita, lovita cu cele mai josnice lovituri. Dar, cel mai puternic, cel mai constant simtamant a fost cel de fericire. Atat cat pot privi inapoi, atat cat pot sa-mi amintesc, aleg ce-i mai frumos. Pentru ca vreau ca tot ce nu mi-a placut, sa nu faca parte din viata mea. In acelasi timp, pastrez doar partile acelea din mine care s-au nascut in urma neplacerilor. Sunt parti cu cate o experienta mai intelepte.
Aleg sa memorez ce-mi face bine, aleg sa uit ce-mi poate face rau. Pentru ca "Ţine minte, fericirea nu depinde de ceea ce eşti sau de ceea ce deţii, ci doar de ceea ce gândeşti." (Dale Carnegie).
Cu toate acestea, sunt situatii in care aleg sa nu vindec ranile, pentru ca asta ma face mai vulnerabila si ma poate ajuta sa evit situatiile in care accept sa ma regasesc intr-o astfel de faza.
In rest, cred ca oamenii sunt impartiti pe categorii. Cea din care fac eu parte este una cu un automatism. Sunt omul care trece peste orice, cu mare usurinta, foarte mare usurinta.
Nu ma roade, nu ma doare. E ca si cum nu as fi trait acel moment neplacut.
Si nu, nu este o negare, ci un fact.
Cealalta categorie, spun eu, este cea care incadreaza oamenii slabi, care nu au puterea necesara de a depasi durerea. Si se lasa urmariti de aceasta. Se lasa mancati, bucatica cu bucatica, de mania ranii.
Nu stiu cum e mai bine. Pentru ca, in cazul meu, ma astept ca la un moment dat sa ma ajunga totul din urma si sa cedez.