"You are not discovering yourself, but creating yourself anew. Seek, therefore, not to find out Who You Are, seek to determine Who You Want to Be."
30 August, 2010
Fuck you!
Da, este un adevarat cliseu: atunci cand esti prins intr-o pasa proasta. Atunci cand iti merge rau, esti deprimat, nu-ti gasesti locul. Cand ai senzatia ca te-a parasit intreaga lume, probabil ca ai dreptate. Dar nu in aceasta consta stereotipia, ci in faptul ca mereu, dar mereu exista cineva care vine cu un zambet tamp pe buze, te priveste in ochi cu un entuziasm dezgustator si-ti zice cu o voce cretin de domola: "totul o sa fie bine, iti promit!". In primul rand, spuneti-mi, va rog, in ce calitate ne promiteti? Sunteti Nostradamus contemporan? Iar daca e vorba de vreun soi de falsa empatie, vreau sa va linistesc: daca voi, ''Doamne fereste!'', va veti afla intr-o situatie dificila, n-o sa am pic de remuscare daca nu zic nimic. Dar n-o sa aveti satisfactia sa ma acuzati de nepasare. Nu o sa tac pentru ca nu ma intereseaza ci pentru ca, pur si simplu, nu cunosc viitorul. Iar viitorul acesta...nu depinde deloc de mine sau de ceea ce spun eu.
27 August, 2010
Regret
- Momentele in care am urat viata;
- Indoielile pe care mereu le-am avut;
- Toate planurile pe care mi le-am facut;
- Ca nu mi-a pasat;
- Zilele in care m-am simtit ca o greseala;
- Toate certurile avute;
- Ca nu m-am luptat pentru nimic;
- Clipele de ura;
- Ca nu am facut fata presiunii;
- Nereusitele;
- Ca nu sunt cum si-au dorit;
- Capul plecat;
- Lipsa timpului;
- Singuratatea;
- Risipa empatiei;
- Ca exista atatea lucruri care nu sunt;
- Neincrederea;
- Regretele
26 August, 2010
Don't worry, be happy!
Fericirea-mi pare extrem de importanta.
Ea poate sa apara in urma unei discutii, unei atingeri inocente. Se poate naste din umbra unei priviri.
Ea poate fi un impuls, un fior. Atunci da, este de scurt timp.
Dar eu vreau fericirea mama. Sentimentul suprem. Telul fiecarui om, motivul pentru care existam.
Traim sa gustam fericirea. Sa dam lumii propria conceptie asupra definitiei.
Fericirea este ceea care te face sa te trezesti zambind, sa faci dus cantand, sa saluti oameni in speranta ca le dai si lor un pic din starea ta. Te duce intr-un loc in care ti-e usor sa faci bine.
Fericirea este doza de pasiune adaugata trairii. Eu vorbesc de simtamantul unic.
Spre exemplu, stii tu, fericirea pe care o simte o mama cand isi cuprinde fiul recunoscator in brate. Eu asta vreau... Si nu doar pentru mine. Mi-ar placea sa gasesc formula chimica cu ajutorul careia putem fi mai
recunoscatori, mai ....poate suna prostesc, dar vreau sa apreciem mai tare tot ce avem.
recunoscatori, mai ....poate suna prostesc, dar vreau sa apreciem mai tare tot ce avem.
Eu cred ca atunci esti cu adevarat fericit, cand poti sa te bucuri de ceea ce ai, fara sa-ti doresti mai mult.
Sau sa-ti doresti mai mult, dar sa nu te uiti cu regret la ceea ce ai. Fericit e cel ce este in armonie cu tot ce inseamna el. Eu am fost candva asa. La fel si mama aceea, dar ea uita la un moment dat cat este de norocoasa ca are ce si-a dorit si ca poate sa-i ofere o viata decenta. Uita si-si consuma viata cu alte cele, neesentiale...
Iar am batut campii... Intrebarea mea este: pe tine ce te/te-ar face fericit? Si pentru cat timp?
13 August, 2010
Evadare
As fugi pentru un timp.
Mi-as pierde telefonul, orice legatura cu viata pe care-o cunosc.
M-as duce-n Mexic, poate. As sta la un hotel ieftin, intr-un loc periculos.
Mi-as petrece timpul printre oameni necunoscuti.
As studia tot ce mi-e nou.
M-as imbraca altfel. As vorbi altfel.
M-as plimba ore-n sir prin lumi laturalnice si as casca ochii.
As fi un alt om, cuprins de vraja simplitatii.
As sta pe-o banca cu o floare-n mana si as mirosi-o fara sa ma gandesc la ceva.
As raspunde tuturor intrebarile sincer.
As pune multe intrebari.
As avea pielea bronzata si parul decolorat.
As face sex fara retineri si as fuma cu patima.
As avea buzele mereu umede de Tequila.
As pretui secunda cu secunda si as zambi neoprit.
As invata injuraturi si le-as folosi constant, tot zambind.
Uf!, cate-as face.
Mi-as crea o noua personalitate.
Una egoista, fara simt de raspundere.
As purta decolteu si as avea alta atitudine.
As putea fi nudista.
As mangaia oameni doar de dragul atingerii.
As vrea sa stiu cum se simte tot.
As dansa desculta in ploaie.
M-as scalda in fantani arteziene si-n fantezii arzatoare.
As incerca tot.
As vibra...
Mi-as pierde telefonul, orice legatura cu viata pe care-o cunosc.
M-as duce-n Mexic, poate. As sta la un hotel ieftin, intr-un loc periculos.
Mi-as petrece timpul printre oameni necunoscuti.
As studia tot ce mi-e nou.
M-as imbraca altfel. As vorbi altfel.
M-as plimba ore-n sir prin lumi laturalnice si as casca ochii.
As fi un alt om, cuprins de vraja simplitatii.
As sta pe-o banca cu o floare-n mana si as mirosi-o fara sa ma gandesc la ceva.
As raspunde tuturor intrebarile sincer.
As pune multe intrebari.
As avea pielea bronzata si parul decolorat.
As face sex fara retineri si as fuma cu patima.
As avea buzele mereu umede de Tequila.
As pretui secunda cu secunda si as zambi neoprit.
As invata injuraturi si le-as folosi constant, tot zambind.
Uf!, cate-as face.
Mi-as crea o noua personalitate.
Una egoista, fara simt de raspundere.
As purta decolteu si as avea alta atitudine.
As putea fi nudista.
As mangaia oameni doar de dragul atingerii.
As vrea sa stiu cum se simte tot.
As dansa desculta in ploaie.
M-as scalda in fantani arteziene si-n fantezii arzatoare.
As incerca tot.
As vibra...
09 August, 2010
41
[...]Am vrut in bratele tatalui meu, mangaiata de privirea duioasa a mamei mele.
Am vrut sa fiu compatimita, plansa.
Am vrut sa stie toata lumea cum se simte si nu am scos o vorba.
Nu am putut. Am pus lacatel pe cutia cu 41 de zile si mi-am vazut de...tot. Zambind.
Imi amintesc perfect fiecare secunda, fiecare lacrima si fiecare gand sumbru ce mi-a rascolit nelinistea.
Imi amintesc fiecare cuvant intonat gresit si cate durere a instigat.
Imi amintesc teroarea dinaintea fiecarui telefon, fiecarei vizite.
Un continuu si constant purgatoriu.
Mi-am simtit viata cantarita, intoarsa, sucita pe toate partile. Si am inteles cat de putin valoreaza.
Am tanjit dupa cele mai banale lucruri.
M-am gandit mereu la risipele de tot soiul.
La momentele de tacere si am realizat cate puteau fi spuse.
La secolele de liniste si la muzica ce le putea umple.
Mi-am creat scenarii pe care apoi le-am incheiat cumplit.
Mi-a fost dor de mirosul patului meu si de o tranta pe iarba umeda de primavara.
Am vrut sare pe buze.
M-am gandit la ursitoare si la eroarea lor.
La societate, cum merge inainte fara sa-mi simta lipsa.
La toate greselile ce m-au tarat acolo.
Au fost momente cand nu realizam si asta mi-a adus linistea.
De cele mai multe ori insa, muream. Putin cate putin.
Am vrut sa fiu compatimita, plansa.
Am vrut sa stie toata lumea cum se simte si nu am scos o vorba.
Nu am putut. Am pus lacatel pe cutia cu 41 de zile si mi-am vazut de...tot. Zambind.
Imi amintesc perfect fiecare secunda, fiecare lacrima si fiecare gand sumbru ce mi-a rascolit nelinistea.
Imi amintesc fiecare cuvant intonat gresit si cate durere a instigat.
Imi amintesc teroarea dinaintea fiecarui telefon, fiecarei vizite.
Un continuu si constant purgatoriu.
Mi-am simtit viata cantarita, intoarsa, sucita pe toate partile. Si am inteles cat de putin valoreaza.
Am tanjit dupa cele mai banale lucruri.
M-am gandit mereu la risipele de tot soiul.
La momentele de tacere si am realizat cate puteau fi spuse.
La secolele de liniste si la muzica ce le putea umple.
Mi-am creat scenarii pe care apoi le-am incheiat cumplit.
Mi-a fost dor de mirosul patului meu si de o tranta pe iarba umeda de primavara.
Am vrut sare pe buze.
M-am gandit la ursitoare si la eroarea lor.
La societate, cum merge inainte fara sa-mi simta lipsa.
La toate greselile ce m-au tarat acolo.
Au fost momente cand nu realizam si asta mi-a adus linistea.
De cele mai multe ori insa, muream. Putin cate putin.
- Nu este rupta. Este doar tematoare. Se teme de multi nori, de ploaie, de tunete si fulgere. Iar cand e soare, nu se bucura de el. Tot de teama: sa nu se amageasca. Stie ca intr-un moment rautacios, vine racoarea.
- Nu este rupta. Are doar elemente lipsa. Este functionala. O poti lua in mana, o poti manevra, o poti suci si forta. Dar o sa-ti dai seama urgent ca s-a-nvechit. Culoarea ruginie si clicul ascutit o vor da de gol. Nu mai este ce-a fost.
- Nu este rupta. Doar a ramas in acelasi colt obscur pentru prea multa vreme. Dar nu, nu este rupta!
- "Cred in om-
- Cred in viata.
- Cred in existenta-
- Cred in lumina.
- Cred in artist, cred in arta,
- Cred in savantul ingenios-
- Cred in micro si in macrocosmos.
- Cred in bine si in frumos-
- Cred in adevarul victorios.
- Cred in pacea omenirii-
- Cred in flacara iubirii.
- Cred in prezent-
- Cred in viitor.
- Cred in ideal-ca atare-
- Cred in a sacrificiului valoare.
- Cred in mine. "
Subscribe to:
Posts (Atom)