Fluturii negri mor ziua

• Este tipica zi torida de vara. Un aer cald adie domol pe sub aripioarele-i negre. Un fior il trece. In imaginea desavarsita a lumii materiale lipseste ceva. Lipseste cuibul unde odinioara plutea armonia. Nici chiar de pe cea mai inalta floare nu se vede. Inconjurat de atata frumusete si totusi singur, decide sa se puna in cautarea vietii. Isi intinde extremele, isi umple plamanii de aer cordial, se da in spate pentru avant si isi indoaie piciorusele. "Poti...",murmura. "Stiu ca poti!", striga. Si intr-un atac fulgerator de barbatie, se impinge puternic in sus, dezlipindu-se de petalele rosii ale macului. Acum este in aer. Tot ce trebuie sa faca este sa se lase purtat de instinctele sale, deocamdata, neexploatate.
• Si se inalta. E tot mai sus. Imaginea este abia acum desavarsita. "Este perfect!", rosteste cu voce tremuranda. "Este perfect...". Si totusi se simte gol. Imaginea unei-candva-fericite familii, nu-i da pace. Il roade, il chinuie. Dar uite!, langa plopul acela mare, pe o papadie galbuie, zace amagit de soare, un fluturas. Unul alb. Mai hotarat ca acum, nu a fost niciodata. Printre stropii de ploaie spontana, inceputa parca pentru a se lupta cu el, porneste hotarat spre aproapele lui. Si ocoleste. Si evita grabit. Dar ploaia nu se lasa. Stropii sunt tot mai mari si fermi. Si, intr-un dans dinamic, violent al vremii nestatornice, este lovit.... Un strop de apa razbunatoare s-a oprit pe aripioara sa vulnerabila, smulgandu-i brutal echilibrul si impingandu-l fortat spre pamantul acum umed. Se invarte. Cade.
• Spectatorul s-au urnit acum. I-a venit in ajutor. Dar, intins printre tulpinile mari ale ierbii, fluturasul negru ranit, stie ca nu mai este timp. Stie ca imediat se intuneca si nu are timp.
• Isi ridica slabit capul, il priveste in ochi pe fluturasul alb si cu ultima suflare ii sopteste: "Fluturii albi mor noaptea."...

• Intregul corp ii este inundat de teama. Pe sira spinarii se simt violente si insistente lovituri de adrenalina. Tremura si transpira. Ochii, imbatraniti brusc si insangerati, s-au oprit apatic intr-un punct intunecat. Imbracat doar intr-un pantalon negru, lejer, lasa pieptul sa dezvaluie o avalansa de sudori grabite.
• Linistea care a dainuit pana acum cateva momente, s-a transformat intr-un zgomot infernal. II pare ca se apropie puternic de chinurile vesnice.
• Sta in genunchi, la picioarele unui domn inalt, impunator, imbracat in stofa gri de cea mai buna calitate. Mainile ii sunt lasate pe langa corp, spatele drept. Unghiile zgarie tensionat parchetul, scotand un sunet iritant. Chipul ii este palid, aparent inghetat, dar neted. Nici urma de incruntare.
• In sinea lui, mii de ganduri urmau o miscare neintrerupta. Ganduri zdrobitoare.
• Isi ridica greoi privirea. Camera pare acum mai intunecata. In fata lui, foarte aproape, luceste atroce o raza, reflectata de afara pe teava unui Colt. Acum, spatele i s-a incovoiat, dezamagit. Mainile-i sunt de-o greutate povestita, parand sa lase urme in pardoseala.
• Intr-un acces brusc de curaj, isi drege vocea si rosteste umilit "te rog, nu!...".

Si-apoi?

Trec dincolo de balustrada, ma tin cu degetele de ea si ma las pe spate. 
Si vad totul invers. Tot ce era negru acum e alb; ciorile sunt acum pescarusi; noaptea e luminata; ploile-s adieri sfinte de vis si realitate. Metalul are acum temperatura ideala. 
Ochii-mi sunt larg deschisi si sunt mai treaza ca niciodata. 
Observ perfectul inconjurator, cu setea unui opioman in sevraj. 
Aerul miroase a Sanziene proaspat culese si puse intr-o incapere bine aerisita. 
Privirile sunt bule de sapun si romantele abia incep. 
Oriunde-mi indrept privirea, vad doar armonie, nu tristeti; oameni fara graba si fara riduri ale grijilor. 
Cerul nu mai e gri, plopii sunt puiuti. 
Si printre toti fluturii care se plimba ametiti de voia buna, se vede (a)casa mea. 
Se aud rasete si apa curgand. Si din dorinta de a ajunge urgent acolo, intinsa pe puful papadiilor, imbatata de iubire, deschid degetele. Imi dau drumul....

Azi

• M-am trezit,
• Am zambit,
• Am ascultat muzica,
• Am baut cafea,
• Am trimis mailuri,
• Am baut lapte,
• Am ras,
• Am fost lasata in pace,
• Am facut dus rece,
• Am fost confuza,
• Am pupat,
• Am fugit prin ploaie,
• M-am enervat,
• M-am ingrijorat,
• M-am linistit,
• M-am bucurat,
• Am fost mandra,
• Am fumat,
• Am vorbit la telefon,
• Am dansat,
• Am primit complimente,
• Am fost nerabdatoare,
• M-am linistit,
• M-am uitat la un film care
• m-a pus pe ganduri,
• Am tras concluzii,
• M-am bucurat de ele,
• Am descoperit un lucru nou,
• Am fost multumita,
• Am raspuns la un telefon demult evitat,
• Mi-am facut planuri pentru maine,
• M-am si laudat cu ele,
• M-a durut in 14.

Cool

Strain

Singurul străin ce uneori mi-e drag, iar alteori mă sperie şi-ntotdeauna nu se sfieşte să mă privească în ochi e cel din oglindă. Credincios ca o umbră şi mai mult de atât, mă duce cu gândul că mă aşteaptă acolo, ca pe-un veşnic amic, locuind în fiecare ciob sau văzduh de reflexii de irişi câteodată albaştri, uneori gri sau chiar verzi.

Pare bizar câteodată, cum străinul acesta mă priveşte cu ochi ce respiră lumină. Îmi zâmbeşte stingher, ca un soi de răspuns la fiecare palid surâs pe care mi-l lipeşte de buze întâlnirea cu el.

Sigur că nu ne cunoaştem prea bine, dar îmi dă de-nţeles că şi voi, ceilalţi trecători prin lumea ca o sală de-oglinzi sunteţi doar jumătăţi de-adevăr, sau perechi de străini. Câteodată iubim, şi-ntoarcem oglinda spre oameni, aşezându-ne-n sticlă şi-aşteptând privitori…

Eu

1) Ori incerc sa nu mai simt nimic, sau sa simt cat mai putin. Ca, in mod iluzoriu, sa sper ca nu voi (mai) suferi. De la hamsterul care a evadat din cutiuta lui pana la primul prieten din cauza caruia am suferit…sa las toata galeria asta de caractere de care m-am atasat, desi imi era optional sa o fac si puteam alege sa simt foarte putin pentru ele, sa ma manipuleze...
2) ori iau fiecare clipa asa cum se intampla sa fie. Cand nu exista control, cand nu exista incordare….cand ma simt acceptata asa cum sunt, cand sunt perfecta cu toate defectele mele adunate. Cand descopar ca nu trebuie sa ma schimb pentru a fi fericita. Cand imi dau voie sa fiu INTREAGA.

Mi-e dor...

...de septembrie.