o zic....pe bune!, zic...spuun...serios... uhm.... Ori pe unde te plimbi, e in spatele tau. O auzi. Te loveste! Te tranteste. Incerci sa te ridici, s-o ignori, dar nu poti... E prea puternica. Sta in fata majoritatii, cu spatele drept. E dominanta, are multi decibeli, nu tine cont de rasa, culoare sau de lungimea parului. E cea mai buna prietena a ignorantei. E....INCOERENT(Z)A.
Suntem urmariti de oameni care nu stiu ce sunt semnele de punctuatie, care cred ca "ele merge", nu are nevoie de schimbari...
Trasatura proeminenta a caracterului este interjectia. Mandria este un pleonasm.
Nu am sa fac pe nesigura sa zic ceva in genul "nu sunt nici eu perfecta,dar..." , ptr ca felul in care scriu, e absolut voit.
Si totusi, nu ar deranja, daca nu ar fi atat de promovata...(sa-i zicem) nepasarea.
Incep sa refuz televizorul. Sa ascult radioul....
E invazie!

E o-ntreaga lume-n mine

Pe care nu o vei vedea.

Si,

Undeva in intunericul acela,

E o lumina pe care nu o gasesc.

Poate e prea departe

Sau sunt oarba.

Oricat de realisti suntem, in noi licareste speranta ca unul dintre visurile noastre din copilarie va deveni realitate.

Nu recunoastem, dar asteptam in continuare printul.

Altfel, de ce am avea asteptari atat de mari de la ei?...daca subconstientul nu ar insista cu tiparul din povesti...

Speram continuu sa fim rapite si-apoi salvate.

Sa nu ne mai fie teama de mainele relatiei, stiind ca incheierea este una fericita.

Vrem, dar nu ne putem maturiza, pana nu renuntam la desart. 

Iar asta nu se va-ntampla...

Minciuni.

Da!, fiecare noua zi, aduce noi minciuni.
Cele mai rele sunt cele pe care ni le spunem noi, inainte de a adormi.
Le soptim in intuneric si ne convingem ca suntem fericiti.
Ca ne putem schimba,
Sau ca isi va schimba parerea.
Ne mintim ca putem trai cu pacatele noastre,
Sau ca nu putem trai fara el.
Da!, in fiecare seara, inainte de a adormi, ne mintim pe noi insine,
In disperata speranta ca dimineata totul este realitate.

Inventez tot soiul de fituici,

dezbatand tot soiul de subiecte,

implicand tot soiul de deschideri terapeutice imaginare.

Cand adevarul este ca si mie mi-e strain ritmul in care-mi bate inima.

Ma prefac ca ma preocupa diferite subiecte, pentru a nu-mi recunoaste  ca sunt goala.

Cel putin asa par-ptr mine.

Nu stiu ce-mi e-n suflet.....