Doamne!, cat e de greu sa ma stapanesc....

Acum ce fac?...cum fac?...unde merg?...

Fiecare zi a vietii mele imi da cate o lectie, o invatatura... Azi am aflat ca oamenii pe care abia ii cunosti, sunt dispusi sa-si sufulce manecile, sa-si traga cizmele de guma pe picioare si sa te scoata din noroiul miscator in care te afli...iar oamenii la care te astepti sa faca lucrul acesta...isi vor trage si ei cizmele de guma pe picioare, insa iti vor calca in suflet. Ei au scut, nu se pateaza...in schimb tu...tu o sa ai in locul sufletului...masa de lucru a unui macelar dezordonat...

Totusi...prietenii care sunt meniti sa-ti fie si sa ramana prieteni...ei vor fii acolo...vor face tot posibilul sa te ajute, cu riscul sa uite de nevoile lor... Si momentele in care ii vezi cat de mult isi doresc sa te ajute, cat de tare ii sperie faptul ca s-ar putea sa nu reuseasca...momentele acelea conteaza atat de mult...chiar daca sunt ultimele imagini cu care ramai...stii ca ai avut prieteni adevarati...parti din sufletul tau...parti fara de care sufletul nu ar putea fi complet...asta inseamna sa fi iubit..

Doare, ptr ca-ti dai seama ca niciodata nu i-ai pretuit pe masura altruismului lor...stiai cine sunt, cum sunt...doar ca nu stiai cum sa te porti, ce sa faci sa meriti...nestiind ca iubirea aceea e deliberata, gratuita si mereu prezenta...

Astfel de prieteni iti dau curajul sa mergi mai departe, orice ar fi, oricat de greu ar fi...pentru ca-ti vor fi alaturi totdeauna...

Iar cei care nu au facut ceea ce trebuia, nu au voie sa te dezamageasca...fiecare om face 'dupa inima lui'....

Pana la urma...avem uneltele necesare ptr a ne crea propriul adapost...propria alee pe care vom pasi spre el...si avem puterea si dorinta necesare ptr a planta zeci de plopi in jurul adapostului...si avem destul timp ptr a le uda zilnic radacinile....

• Am mai descoperit un subiect despre care-mi doream tare sa vb...dar nush..parca niciodata nu am reusit...~PRIETENIA~....
• Uite ce ne zice Dex-ul: PRIETENÍE, prietenii, s.f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de ataşament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabileşte între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciţie, prieteşug. ♦ Atitudine plină de bunăvoinţă, prietenoasă faţă de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între ţări bazată pe aspiraţii, năzuinţe, interese comune.
• Uite ce ne spun oamenii renumiti, intelectualii: It is virtue, virtue, which both creates and preserves friendship. On it depends harmony of interest, permanence, fidelity.
• Care e definitia mea, ma-ntrebati...?!...HMMmmmmm.....
• -6,7 ore mai tarziu-
• ....nu stiu....esperientele mele au fost foarte diferite, dezamagitoare, majoritatea superficiale...nu stiu...

• Ce ai face daca ai afla ca mai ai doar o singura saptamana de trait?
• Sunt sigura ca sunt atatea lucruri pe care le-am face cu toata fiinta noastra...multe..foarte multe...
• Totusi nu le facem.
• Sunt foarte multe lucruri care ne caracterizeaza, lucruri care ne descriu atat de bine...cuvintele nu ne-ar putea descrie niciodata la fel..
• Totusi nu le facem!..
• Nu le facem pentru ca la fel de numeroase sunt si temerile.
• Hmmm!..teama de a nu fi in stare....Dar daca esti?..De a spune nu...dar daca spune da? Teama de a fi vazut altfel, ciudat...daca esti apreciat?
• Ce e rau din a iesi din turma?..NIMIC!..nu ar mai fi pe cale de disparitie creativitatea...
• De ce toti artistii, scriitorii, marile capete ale omenirii au fost stimati abia dupa moarte?..pentru ca, inaintand in timp, s-a mai largit viziunea oamenilor. Pe cand atunci...au fost doar niste oameni murdari si deprimati..
• Pacat!..
• Ce ar fi daca am deveni un pic..doar un pic mai atenti cu noi si dorintele nostre? Ce ar fi?
• Suntem sinceri cu noi, sau doar refuzam sa ne gandim la cum ar fi fost?
• Ce ar fi daca ai face maine ceea ce-ti propui demult sa faci?
• Ce vrei de la viata?...
• Ce alegere ai face acum, daca ai stii ca, indiferent de ceea ce alegi, nu poti da gres?
• Crezi ca vei fi pe deplin fericit, chiar daca totul va ramane exact la fel..tot restul vietii?
• Care este intrebare pentru care viata ta este raspunsul?
• Cum ar fi totul daca ai fi recunoscator pentru tot ce ai, facandu-ti mai mult?..in loc sa te plangi de ceea ce ai, visand la mai mult?
• Care sunt temerile tale?
• Ce ai de pierdut daca indraznesti?
• Ce castigi daca nu idraznesti?
• Cine poarta vina pentru lipsurile tale?
• Cui datorezi castigurile tale?
• Care sunt prioritatile tale?
• Cu cine te bucuri de zilele bune?
• Care sunt intrebarile tale?...ti le-ai pus intai tie?
• Te-ai intrebat de ce fix acei oameni care au ales sa se creeze, nu sa se descopere...fix ei sunt cei mai fericiti?
• Iar daca nu-ti place modul lor de viata, alege-l pe al tau...
• Nu condamna ceea ce crezi a fi rau in lume, ci gandeste-te ca poate ai judecat gresit...ca oricine, penru orice fapta..are un motiv. Aceasta este gandirea care incurajeaza...ne incurajeaza sa fim cine vrem sa fim..sa facem ceea ce vrem sa facem...
• Pana la urma este va fi mereu viata nostra.
• Si chiar daca nu vom muri maine, peste o saptamana sau peste un an, daca nu facem acum ce ne place, atunci cand?...
• Cu siguranta nu vom stii niciodata care este ultima zi...si-apoi ce?..Privim in spatele nostru toate oportunitatile indepartandu-se..E-adevarat, cand erau aproape le numeam riscuri..but still...
• Eu...eu as aduna toti oamenii din viata mea intr-un loc normal, dar departe de casele tuturor. Am petrece ultima mea saptamana razand...Nu le-as spune nimic ce i-ar putea intrista.. Le-as spune doar ca sunt si de ce sunt...speciali..
• This is your life and it's ending one minute at a time....................................

Cu ochii-nchisi, privesc spre viitor...

Care sunt amintirile tale din copilarie?...eu imi amintesc oameni, nu lucruri, arome, sunete.. Mi-o amintesc pe verisoara mea. O vad facand curatenie in timp ce asculta John Bon Jovi pe Mtv....mi-l amintesc pe verisorul meu si-mi amintesc gafele lui, gajicile lui luate la reducere, totusi..tin minte ca era mereu bine dispus...Ei cum reuseau sa zambeasca tot timpul?..ei, verisorii mei, care au ramas la o varsta extrem de frageda fara tata, dar si fara mama-care dupa moartea sotului si-a descoperit partile nimfomane, ignorandu-si datoriile materne..Vag imi amintesc, insa, de fratele meu..si-n amintirile alea il vad facandu-mi o rautate..eram copii... Imi amintesc ca ma uitam la filme cu Bud Spencer si Terence Hill. Pe atunci ne uitam toti, seara la 20:15 pe Pro7 si RTL2, in camera alor mei. Si-mi amintesc de filmele lui Jackie Chan alias Cichi Cian...Mama ne facea budinca.. Imi amintesc exact mirosul patului in care dormeau mama si tata..era un miros proaspat...nu era balsam de rufe, totusi..atat de placut... Imi amintesc diminetile in care urma sa merg la scoala...ma trezea tata mereu...Le auzeam ceasul si asteptam sa intre pe usa si sa-mi spuna..hmmm..."Sus, pui de urs!"...sau.."Buna dimineata, soare!"...Doamne!..cum era... Imi amintesc ca peste un sfert de ora venea mama sa ma intrebe ce sa-mi puna de mancare... Imi amintesc radioul din bucataria, desi mare, mereu aglomerata...Mda...radioul care in fiecare zi ne spunea ce e nou...Si-mi amintesc ca daca auzeam zodia mea(dupa stiri)..insemna ca o sa intarzii la prima ora... Imi amintesc exact planurile mele~malefice~de dimineata..ca o detronez pe diriginta, ca e scarba...bombanitul despre cat e de nedrept sa mergi pe jos atata...cu asa o geanta grea...off..spun zambind.. Ce nebunie era mereu in clasa...toti povesteau...puneau intrebari...fiecare coleg cu chestiile lui...calitati..defecte...Muzica ce anunta pauza, la boxele alea mici...... Profu' de sport......rarait si cu gropite...care-mi dadea tema de casa..ma facea sa-mi fredonez "Don't let me get me".. Pff...si-nca cum imi amintesc plecarea acasa...cand tot era prea greu...geaca, papucii...uf!...geanta...foamea... Cel mai, cel mai bine imi amintesc verile...care durau o vesnicie. Mirosul specific vacantelor de vara.. Parcul unde mergeam sa vedem fotbalistii, unde am invatat sa fumez... Toate jocurile pe care le jucam seara....da...si cele inventate de noi...tot tin minte...problemele mele de atunci...complexele...haha...pana si, asa zisele, iubiri.... Culmea...nu-mi amintesc sa fi avut certuri cu fetele...in schimb cu baietii...batai crunte... Matza de noapte..jocul nostru preferat...cainele meu(Robi)care nu ma lasa sa fug, ma tragea de pantaloni... Imi amintesc mirosul hainelor noi, toamna...cand incepea scoala...si de sirul lung de sanii iarna, legate de masina.. Mi-e dor de senzatia pe care am avut-o cand am purtat primii mei pantofi cu toc...primul meu sutien... Desele mele pedepse...fara televizor, fara iesiri din casa...doar eu si..cartea de latina... Ha!...iarna erau usile deschise la camere, si mergeam in patru labe pe hol, pana langa camera alor mei si ma uitam la televizor de acolo..era Dallas.. Imi amintesc ca, apoi, imi luau telefonul ca pedeapsa..dar aveam doua la fel, unul stricat...si le schimbam ca sa pot trimite mesaje... Mi-e dor sa fug de acasa in pijamalele mele de plus, doar ca sa stau cu Coco toata noaptea de vorba...mi-e dor de el de atunci...si de rapirile matinale, care duceau spre Semenic.. Primul meu sarut...fiorii... Inca mai simt degetele baiatului care mi-a mangaiat prima oara parul... Imi amintesc de prietena mea Oti, care era iubita vecinului meu...si-mi amintesc ca ma fascina...atatea lucruri avea... Ce mandre eram cand ne plimbam pe strada cu ruj albastru pe buze si rimel albastru-n par, ce mandre eram de decolteurile noasrte... Si ce disperate eram cand ne-am dat cu Rostopasca de pe camp pe fata si ne-am umplut de bubite.. As da orice sa mai merg cu tata pe biciclete la meciurile Furnirul Deta, mandria noastra din divizia D..sa jucam tennis de camp la Moara Savei.. Seara, uneori, mama-mi canta un cantec...cantec care reuseste de fiecare data cand il aud sa-mi dea fiori... Mi-e dor de intrebarile noastre existentiale de atunci..~ce facem cu banii de la colindat?!~.. Unde-i Adina, prietena mea de-o viata?...cu ea faceam toate nazbatiile. Ce frica-i era de tata...tuturor ne era... Impreuna cu ea i-am facut pe Misi Pisi si Sasa Balasa sa planga..eram la gradi...Tot la gradi eram cand ne imbracam cu iegarii aia colorati si ne tranteam cu scaunele de podea.. Cu ea ma cocotam in marul de peste drum si ne jucam de-a secretarele...aveam telefoane din crengi... Cu ea saream gardul la cimitirul de masini si ne rugam sa nu ne puste Huniadi... Mi-amintesc de rugile din satul vecin, cand intram pe geam la babutele unde stateam...Oare ea mai stie ca i-am cautat pantofii timp indelungat, cand ei erau sub patul in care dormea atunci?..si cand am cazut din patul ala imens?...mergeam mereu impreuna la intalnirile noastre..sa avem grija una de alta... Concertele noastre Spice Girls si adidasii din curentul cu acelasi nume..camerele noastre pline de postere..fratii nostri nebuni.. Mi-e dor!...de tot ce era atunci mi-e dor... Pana si de barfele vecinelor mi-e dor..Mi-e dor de Cela, Dragan, Crina, Mira, Andreea, mi-e dor de toti coechipierii mei din copilarie...

Voleiul din spatele blocului...Cipi, Gogu....visinul care ne-a ascuns de atatea ori...banca aia mare pe care niciodata nu aveam loc toti...de tipetele oamenilor care nu puteau dormi de noi, dusurile reci imediat urmatoare....Mi-e dor petrecerile noastre cu invartitul sticlei...de Adevar sau provocare, si de povestile noastre horror pe care le ascultam la focul imens in jurul caruia stateam...

Ursu, cainele gigant al nebunei de Marie... Mi-e dor de zilele, prieteniile, gandurile, prostioarele si chiar si de problemele de atunci.... Mi-e dor!................................................................. Piesa mamei: