Explicatii..

Mi s-a pus aseara o intrebare.."cum reusesti sa fii asa?"... Si inainte sa incep sa-mi bat capul cu intrebari de genu': "Cum..."asa"? Tocmai am fost insultata?"..a continuat: "...asa intelegatoare?!..huh?"... 

Pana nu se trag concluzii pripite si se interpreteaza postul ca fiind unul...uhmm...de m-as umfla...am sa scriu ca toata noaptea m-au framantat ganduri, care m-au trimis ceva timp inapoi, cand totul era nedrept..acum nu ma refer la vremurile cand toti erau matinali si-si petreceau diminetile la cozi de paine, oua si mai stiu eu ce, ci cu vreo douaj de ani in urma, in a mea..copilarie(i knooow..boooring)..

Mi se pare fascinant cum, ajungand la o varsta si privind inapoi...vezi cum totul se leaga...

Stiu ca din totdeauna am avut o problema cu oamenii care se subestimau, am avut o problema acuta cu autocritica..si mereu ma supar daca cineva spune despre sine ceva de rau...(hate it!!)pentru ca-mi sunt legate mainile. 

Adica prefer sa zica de mine, am invatat-intre timp-sa-mi iau apararea, decat... 
Mda...acum cateva ore am realizat ca de fapt problema sta la mine, oricate laude as primi, oricat de frumos vbesc oamenii despre si cu mine, nu stiu de ce(de fapt stiu, ajung si acolo), dar nu-mi schimba nimic in locsorul ala...in interior...ma consider aceeasi persoana inferioara care eram mereu(cel putin in mintea mea)...
Sunt sigura ca nu vreau sa intru-n detalii..nopee...NU!..nah bineeee...cateva...dar atat!! De aici mi se trage faptul ca urasc lipsa stimei de sine..:...

Nu are omul cum(in genere, nu omul-eu), not a chance, sa se vada altfel dacat cum i s-a imprimat in memorie..deci daca i se tot spune cat e de inutil, nu doar ca ajunge sa creada, ci nu poate sa uite...never ever!..
Cred ca sunt o...multitudine de oameni care, desi nu par a face asta, in continuu se dau peste cap sa impresioneze, sa tot demonstreze cate ceva...lor...celor din jur...
Asta cred ca se poate numara printre dependente...ok!..o dependenta inconstienta...
 Multi se vor regasi in urmatoarea exclamatie: "Nu aveam voie sa fac nimic!"...dar, probabil, stiau si de ce...adica se punea mama, sau tata, langa ei acolo-n pat si explica: "Ptr ca e mai bine asa...nu mergi afara, ptr ca e tarziu, intuneric si nu esti in siguranta." Si, desi parea incredibil de nedrept, era logic. Nu aveai voie afara, ptr ca le pasa. Mie nu mi s-au dat explicatii, ptr mai nimic...iar prin hohotele mele de plans si zgomotele prietenilor mei care se jucau in fata blocului, incercam sa inteleg(jioa!!..tocmai am avut un deja vu..pff!..)...si de cele mai multe ori reuseam. 
Uite si explicatia faptului ca..inteleg: am experienta..multe exercitii... 
Trebuie, deci trebuie sa mentionez faptul ca oricare ar fii impresia lasata, imi iubesc familia. Ii iubesc pe ai mei si stiu ca nu mi-au stricat mecanismul cu buna stiinta. Doar ca, desi stiu ca si ei-la randul lor-ma iubesc, nu mi-ar strica un telefon scurt continand urmatoarele: "Te iubim!(daca tot tin neaparat sa li se arate iubire, sa dea exemplu, nu?!)...si egal care-ti sunt esecurile, suntem mandrii de tine!..esti fiica noastra, noi suntem parintii tai(logic)si suntem aici ptr tine.." 
Cum sunt acum, am fost mereu...mai mult sau mai putin...si am incercat din rasputeri sa am o altfel de relatie cu familia...de fapt o relatie! Am inteles devreme ca de la tatal meu nu am sa primesc o vorba dulce(Army guy), un mangaiat pe crestet sau dulcegarii d'astea...si a fost ok...Am inteles si ca mama mea a crescut intr-un mediu incarcat de prejudecati, de falsa intelegere...si stiam ca nu va fii ea altfel...mi-a luat timp sa ma obisnuiesc, dar a fost ok...
Intr-un final am reusit sa-nteleg ca frate-miu' a fost, este, si va ramane..a fake dude(always, forever, and with everybody)..Hei!..pana si asta a fost ok, in mare parte...
Dar cum sa se astepte de la mine sa raman acolo?!..de ce sa se supere ca sunt "altfel"(;))special) si ca nu fac totul cum ar fi facut ei?...Nu, nu pot sa inteleg de ce se intreaba cum pot fii atat de rece, de defecta si stangace cand e vba de chestiile sufletului? 
Cu siguranta voi avea mereu o problema legata de comunicare orala(nu ca nu vbesc coerent:P, ci anumite subiecte sunt tabu, always have been..)... 
Hm..daca le-ati vedea reactia cand spun ca nu stiu ce inseamna...a iubi..Nu stiu si gata!
 Uai cat am incercat sa aflu. Am intrebat inteleptul satului(haha),care insa n-avea habar!..stia el ca-si iubeste muierea, dar cum se simte asta, de ce o face, si care e diferenta intre: a tine la cineva, a iubi pe cineva, sau a fi indragostit...ciu ciu!!..pooola!..pauza!...ta ta tam(ca la telefon)..no answer...
Si e ciudat, ptr ca nimeni nu stie, cu exactitate, ce-i aia iubire..sau cred ei ca stiu, dar nu pot convinge! E ca si Mos Craciun. 
De mici copii ni se tot spune, ca este, pe bune, jiur:P, nu se lasa el vazut, dar sigur exista...Pai si daca nu se lasa vazut, eu de unde China sa stiu ca exista?..ca-mi zic ei? Ha!!..Na..asa si cu iubeala asta...nimeni n-o vazut-o, nimeni nu stie sa explice, dar toti iubesc si plang si-si foot capete de pereti ca sunt raniti si iosh ce...
Ok, nu contest..pot fii raniti, pot suferi, dar cine garanteaza ca numai din cauza ca au iubit, sau iubesc?!.. 
Mda...eu imi iubesc parintii!..ok...si fratele:...ptr ca mi-au dat viata, sunt sange din sangele meu (desi al meu e usor albastrui:D) si stiu ca asa trebe sa se numeasca, iubire. Dar eu stiu?! (spuse Lexi in caderea ei spontana in lumea gandurilor) (hei!!ati vazut Scrubs?:))..genial)... 
Adica daca ma intrebati pe mine...eu iubesc 2 persoane..pe mandea:D;)..e logic...fac orice ptr mine, nu? Si pe nepotica mea! Asta stiu ptr ca daca m-ar intreba cineva daca mi-as da viata ptr ea(ceea ce n-o sa se intample, sa ma intrebe cineva asta, ca e realitatea, not a fuckin' Van Damme movie)raspunsul meu, probabil, ar fi: Da. 
Asaaa...si mai sunt persoanele la care tin, imi pasa tare despre ele (:P) and so on...persoane pe care le pretuiesc si ale caror defecte desi le observ, nu le tolerez, ci sunt intr-un balans perfect si nu ma pot deranja (au contraire, completeaza tabloul lor de bord). 
As face jumi-juma din bucatica mea de cioco, fara sa ma uit stramb...but who sais that's luv'? Bun, daca voi vreti...recunosc ca am una sau doua probleme legate de me lovin', dar nah...sunt sub control!..cel putin acum...nu prea erau...adica pana mai anu' trecut, exista click-ul...El neavand o definitie exacta, voi incerca sa explic in felul meu (stangaci, am mai zis, deci sa nu va asteptati sa intelegeti): Click este acea senzatie..hmmm..cum sa zic?!..aveti ABS?Nah, atunci vbesc cu aia care n-au! Apare un obstacol, pui o frana brusca si nu iti mai poti controla volanul (am destul de des explicatii d'astea masculinizate).. That's the click!..kinda...adica la un moment dat apare un obstacol (such as apare gajicu' cu pijamaua-n plasuta..uf:-s..). BRRRR!!!...Opresti caii (ca par s-o ia razna). Si ei in loc sa controleze situatia, sa explice care-i faza(de ce erau pe pctul de a o lua razna) ca nu-s pregatiti sa treaca prin raul rece si plin de lipitori sau balauri sau..sau mai rau..plin de broaste(iachiiii!!!), ei fug 'napoi, in timp ce te arunca din caruta...(cacatii!:()..si tu nu pricepi nimic(WTF?!)... Fraiera asta de reactie (a cailor, haha..) ii click-u'!..Dar i-am dresat eu pe nerecunoscatori! Acum, incet si sigur, trec! Se mai sperie ei de speriatul broastelor (..mult prea metaforic=))..), dar nah..reusesc sa treaca.. 
Ideea e ca toate se pot vindeca, cu vointa, e-adevarat...si nu de pe azi pe maine, nu cum am vrea...ci toate la timpul lor!...Trebuie, intai, sa le dam jos cailor prostiile alea de la ochi..sa poata avea vedere periferica (:)) iara eu cu d'alea)..si nah..cand o fii sa apara si raul potrivit (got it??), vor trece ei...;) Jiu!!...eu acum am vazut cat am scris....daca am uitat sa clarific ceva sau asa..am prea batut campii, stiu!...revin;)...nu era o amenintare! >:p

“Don't be pushed by your problems. Be led by your dreams.”

........!........

Jia...ai avut cel putin o data senzatia ca totul se indreapta spre bine?...asa-i ca apoi te-ai trezit la realitate?..hahaha!!!...Iar am cacat-o....iar am crezut in ceva ireal...de fapt nu am crezut..am sperat ca e real...mmm..imi tot vine sa rad...poate de la usoara stare de ebrietate, dar imi vine tare sa rad..de mine, de ceea ce e...oricum nu e rasul meu...e cat se poate de..nush...nasol(?!)...s-a mulat dupa situatie!....... Am obosit sa zic ca mi-e ciuda, desi imi e...nu mai vreau sa zic nimic...am zis deja ca vreau sa fie altfel...totusi..sunt destul de...sunt foarte..."eu"...si pot sa accept situatia!... Hei!..doar sunt soldatel, nu?..(I'm not so sure)......Ptzm..nu e prima, si cu siguranta, nici ultima data cand dau de greu... ........

"Sometimes people put up walls not to keep others out, but to see who cares enough to tear them down."

“The world needs dreamers and the world needs doers. But above all, the world needs dreamers who do.”

Cand a fost ultima data cand ai facut un bine?..cand te-ai oprit langa femeia care sta mereu pe banca din fata blocului tau...ai bagat mana in buzunar si i-ai dat niste banuti..asa ptr ca stii ca a fost profesoara, ca odata..chiar daca demult..si ea la randul ei a facut bine?..niciodata?...
Ai pus vreodata paine pe balcon stiind ca o sa manance pasarelele..ca e iarna, e frig tare...sperand ca vine vara si aceleasi pasarele te vor incanta cu ciripitul lor
Nu?..pacat!..
Cedezi locul in tramvai unei persoane mai invarsta decat tine?Da?..chiar daca esti obosit tare, te doare piciorul, sau vrei sa stai retras intr-un colt...doar ptr ca stii ca doamna din fata ta a muncit toata ziua, merge acasa si incepe din nou?...
Ai stat, macar o data, neclintit uitandu-te in jurul tau..astfel incat sa nu mai auzi zgomotele masinilor, certurile oamenilor, rugamintile celor care stau ghemuiti langa un carton,langa casa lor? ...inseamna ca nici tu nu stii cum ar putea fii lumea...
Banuiesc ca nici nu stai in locul cel mai populat din zona ta, doar ca sa privesti oamenii...sa incerci sa te pui in locul unuia dintre ei...sa incerci sa iti dai seama de ceea ce are in plasa si cate sacrificii face ptr a putea umple plasa o data pe luna....sa iti inchipui ce il asteapta acasa...poate o sotie mereu trista ptr ca nu e nimic cum si-ar fi dorit, ptr ca isi vede sotul doar duminica si vrea mai mult..sau poate il asteapta o fiica nerecunoscatoare, care vrea mereu ceva nou..scump...ptr ca e la moda, o moda impusa de societate..mda..aceeasi societate care incurajeaza anorexia, aroganta si grandomania...
Ti s-a intamplat sa treci prin fata unei gradinite exact cand e ora plecarii?..deci nu ai vazut fericirea in ochii copiiilor...o fericire atat de sincera, de pura...manutele lor cum stau intinse sa fie luati in brate...bluzita lor pe dos ptr ca au incercat sa se imbrace singuri...nu ai auzit cat de incantati spun despre cele doua buline rosii pe care le-au primit..E incredibil cum iti pot starni zambetul, nici nu-ti dai seama... Bun...e-adevarat...in zilele astea..daca ai face asa ceva...probabil ca te-ai trezi cu o ancheta...sa se stabileasca daca e vorba de pedofilie...NU!!..nu asa trebuie sa fie...
Te-ai intrebat vreodata cum e posibil sa creasca copiii unei mame in mizerie, frig, saracie..desi ea lucreaza zi lumina ptr a-i asigura un trai mai bun?..cand in acelasi timp..poate chiar in apropiere, copilul altei mame zace nebagat in seama in patutul lui scump...patut cumparat de doi parinti care cred ca (si) ptr un copil...banii conteaza...
Cand ai zambit ultima data unei persoane in speranta ca ii imbunatatesti un minut din viata?...Niciodata?!..dar ti-ar placea ca atunci cand esti foarte trist, sa se uite cineva limpede in ochii tai si sa iti zambeasca?...Ah...nu e necesar, ce daca te-ar face sa ridici capul si sa pui cu incredere privirea inainte?...poti tu si fara zambetul acela, mai devreme sau mai tarziu, sa-ti recapeti increderea...
Da, e cat se poate de adevarat, dar e posibil ca omul acela..caruia nu i-ai zambit sa fie in pragul unei crize de identitate, sau in pragul de a ceda nervos, de a renunta la tot...si zambetul tau i-ar fi putut salva viata.. 
Cred ca stiu ce gandesti..ca exagerez, asa-i?...eu nu cred asta! Eu stiu ca toti suntem la fel din cateva pcte de vedere..avem aceleasi necesitati, aceeasi nevoie de afectiune, apreciere...chiar daca, unii dintre noi, nu ar recunoste niciodata asta, toti suntem croiti la fel...din trup si suflet..
Si mai cred ca trupul e foarte usor de intretinut, sau toti avem posibilitatea de a-l face placut, laudat...dar stiu sigur ca nimic nu poate fii mai placut decat sa-ti fie descoperit sufletul, explorat si mangaiat cu atribute pe masura-i...
Sunt sigura ca, cel putin, o data in viata toti am facut pana si am avut nevoie de ajutor..pana si de o cheie de roata sau cric...eee...ai patit sa nu se opreasca nimeni ptr ca fix era o zi ploioasa sau/si era intuneric?...Te-ai enervat tare
Te-ai intrebat de ce sunt toti atat de rai?..de ce nu opresc, nu vad ca ai nevoie de ajutor?...Intrebari de genu' ne punem toti, dar..deseori suntem noi cei carora le sunt adresate...
Eu m-am saturat de "prietene" care se barfesc, "prieteni" care fac misto de ala mai sensibil..de vecine plictisite de viata lor, imprumutand-o pe a ta, de vecini care te pupa pe frunte, luptandu-se cu mana sa nu se aseze pe fundul tau...de cunostinte care se bucura ptr relatia ta cu prietenul/a scrasnind din dinti..De superficialitate, de golul din ochii tuturor, de lipsuri de tot felul..uai cate ar mai fii!..Totusi...ptr a transforma tot raul in bine, e nevoie de mult mai mult decat un post intr-un blog oarecare(un blog suuuper fain de fapt:P)...e nevoie de fapte, e nevoie de echipa, de oameni dispusi sa joace "Tara, tara vrem ostasi"....
Recunosc..sunt, poate, prea profunda in gandire ptr gustul multora, dar refuz sa cred ca viata trebuie acceptata asa cum e, vreau sa cred..si stiu ca poate fii mulata dupa dorintele noastre...Tot campul de lupta il putem transforma intr-un teren de joaca..fie el si-n spatele blocurilor acoperite cu talent de graffiti....
“What does love look like? It has the hands to help others. It has the feet to hasten to the poor and needy. It has eyes to see misery and want. It has the ears to hear the sighs and sorrows of men. That is what love looks like.”

“I've learned that people will forget what you said, people will forget what you did, but people will never forget how you made them feel.” "Be who you are and say what you feel because those who mind don't matter and those who matter don't mind.”

The most difficult thing for people to do is hear their own soul. ...

What you feel is what you are, and what you are is beautiful.................................................