o zic....pe bune!, zic...spuun...serios... uhm.... Ori pe unde te plimbi, e in spatele tau. O auzi. Te loveste! Te tranteste. Incerci sa te ridici, s-o ignori, dar nu poti... E prea puternica. Sta in fata majoritatii, cu spatele drept. E dominanta, are multi decibeli, nu tine cont de rasa, culoare sau de lungimea parului. E cea mai buna prietena a ignorantei. E....INCOERENT(Z)A.
Suntem urmariti de oameni care nu stiu ce sunt semnele de punctuatie, care cred ca "ele merge", nu are nevoie de schimbari...
Trasatura proeminenta a caracterului este interjectia. Mandria este un pleonasm.
Nu am sa fac pe nesigura sa zic ceva in genul "nu sunt nici eu perfecta,dar..." , ptr ca felul in care scriu, e absolut voit.
Si totusi, nu ar deranja, daca nu ar fi atat de promovata...(sa-i zicem) nepasarea.
Incep sa refuz televizorul. Sa ascult radioul....
E invazie!

E o-ntreaga lume-n mine

Pe care nu o vei vedea.

Si,

Undeva in intunericul acela,

E o lumina pe care nu o gasesc.

Poate e prea departe

Sau sunt oarba.

Oricat de realisti suntem, in noi licareste speranta ca unul dintre visurile noastre din copilarie va deveni realitate.

Nu recunoastem, dar asteptam in continuare printul.

Altfel, de ce am avea asteptari atat de mari de la ei?...daca subconstientul nu ar insista cu tiparul din povesti...

Speram continuu sa fim rapite si-apoi salvate.

Sa nu ne mai fie teama de mainele relatiei, stiind ca incheierea este una fericita.

Vrem, dar nu ne putem maturiza, pana nu renuntam la desart. 

Iar asta nu se va-ntampla...

Minciuni.

Da!, fiecare noua zi, aduce noi minciuni.
Cele mai rele sunt cele pe care ni le spunem noi, inainte de a adormi.
Le soptim in intuneric si ne convingem ca suntem fericiti.
Ca ne putem schimba,
Sau ca isi va schimba parerea.
Ne mintim ca putem trai cu pacatele noastre,
Sau ca nu putem trai fara el.
Da!, in fiecare seara, inainte de a adormi, ne mintim pe noi insine,
In disperata speranta ca dimineata totul este realitate.

Inventez tot soiul de fituici,

dezbatand tot soiul de subiecte,

implicand tot soiul de deschideri terapeutice imaginare.

Cand adevarul este ca si mie mi-e strain ritmul in care-mi bate inima.

Ma prefac ca ma preocupa diferite subiecte, pentru a nu-mi recunoaste  ca sunt goala.

Cel putin asa par-ptr mine.

Nu stiu ce-mi e-n suflet.....

Ladies and gentlemen, hobos and tramps,

I stand before you and sit behind you

to tell you something I know nothing about!

Admission is free, you must pay at the door;

So pull up a chair and sit on the floor.

The show is over, but before you go,

let me tell you a story I don't really know :

One bright day, in the middle of the night 

two dead boys got up to fight

back to back; they faced each other;

drew their swords and shot each other.

A deaf policeman heard the noise

He came and killed those two dead boys. 

If you don't believe this lie is true...

just ask the blind man; he saw it too!

“All our knowledge has its origins in our perceptions.”

Inot, doar, in marea Vietii. Dar ma las purtata de valul trairilor si naufragiez pe o insula. A prezentului.

Nu e pustie. Locuitorii, aparent bastinasi, sunt nou veniti. 

Si, desi cu totii am ajuns aici intamplator, unii par sa-si fi atins scopul.

E insula care te dezleaga de ceea ce inseamna anterior.

Adulmec izul inceputului si cu plamanii incarcati de vointa, construiesc cabana.

Nu mi-e teama.

Privesc acoperisul de cristale sparte. Stau in fata unei case nelocuite.

Nu mi-e teama.

Nu ma pot alinta cu liniste. Loviturile uneltelor spun ca nu sunt singura.

Sunt cel de-al 360-lea grad al CERCului tapitat de soarta.

Petice de bucurii si tristeti, optimism sceptic. Inceputuri unite prin dezlegari.

Fiecare colt netezit e ego-preocupat. Construieste pereti aparatori. Viu colorati.

Daca faci liniste, poti auzi strigatele. In spatele fiecarui gardulet sau zid se petrece o lume.

Sunt vizitator. Nici atat. 

Captiva intr-o lume inexistenta. Lumea prezentului. Cand tot ceea ce sunt e doar trecut.

Am pierdut drumul spre casa si aici nimeni nu cunoaste ritmul in care-mi bate inima.

Dar cand toate sufletele dorm, in intuneric, construiesc inceputul. Acum, unul sacru. I-am daruit fiinta mea.

Nu-mi doresc sa fiu in alt loc. Vreau sa fiu acum, aici. 

Sunt.

14 noiembrie.

Mi-am rasfatat papilele gustative cu aburi. Mi-am suparat plamanii cu doza matinala de fum.
Lucesc, parca. Luceste tot.
Soarele mi-e prieten. buburuzele-si creaza alei printre litere.
Am invelit piatra-n tapiterie si mi-e scaun.
E dimineata aceea care-ti cere ochelari colorati. Si e noiembrie.
Nu facem totul gresit.
E genul acela de vis, din care nu vrei sa te trezesti. Iti da energie.
Vad trifoi crescand. Se joaca naiv cu puii de iarba.
Traiesc.

Pink - Glitter In The Air
Asculta mai multe audio Diverse

Stare.

Ma gandeam ca, desi cred ca fiecare ne facem viata cu manutele noastre, totusi sunt piedici.

Puse de noi, consider eu.  

Toti avem asteptari si tindem sa ignoram calitatea mijloacelor, atata timp cat simtim izul telului.

Odata ajunsi, uitam cat a insemnat destinatia ptr noi. Uitam ptr ce am pornit pe drum.

Ne vin in minte doar imagini cu gropi, balauri, secete, inundatii, incendii. Orice ne-a iesit in cale odata porniti in cautarea fericirii.

Si e groaznic momentul in care realizezi ce conteaza ptr tine si cat rau ai facut. Ptr ca nu stii care-i solutia. Ce trebuie facut si din partea cui. 

"Ce-i la izvor si ce-i la revarsare?

Ce ti se iarta? Cat ramane vina?"

Chill.

Subconstientul meu spune ca:

Exista o teama, o incercare de a ma eschiva din fata responsabilitatilor, de o scapa de o situatie dificila.

Exista, in viata mea, un motiv major de teama, cu care trebuie sa lupt.

Exista nesiguranta, nevoie de autoprotectie, fizic si emotional.

Visele mele traduc teama de a fi abandonat.

Imi manifest dorinta de a ma rupe definitiv de o situatie sau de o legatura care nu-mi mai convine. 

Posed diferite laturi ascunse ale propriei personalitati.

I am a wreck!...

02 - Welcome To My Life(simple plan)
Asculta mai multe audio Muzica

Povestea dulapului si a prietenilor sai: lampa si gumarii.

A fost odata un dulap, reconditionat. 

Si a devenit asa frumooos...

El a avut si prieteni: O lampa si doi gumari.

Au trait fericiti la Potoc.

Gata!

Potoc: The proof that Time Travel exists.

Pee

Peeing on:

the seconds, the minutes, the hours, the days ....

...on the whole hole....

S-a revenit la monotona rutina. Sunt aici.

Pentru toti afectatii, vindecarea ciumei este un miracol. Multumesc lui Dumnezeu. Apoi merg la lucru.

Nu este simplu. 

Nu e locul cel care a creat dificilul. Nu e intamplarea.

Nu e momentul.

Nu sunt nici oamenii.

Nu e nici perioada de incubare.

Dar nici procesul vindecarii.

Nu e aerul sau lipsa lui.

Nu e lipsa mea.

Nu e prezenta in alta viata.

Nu sunt reprosurile.

Nici procesele dure ale constiintei.

Nu e mintea.

Nu e sufletul.

Nu sunt culorile sau materialele inconjuratoare: acum sau atunci.

Nu e lipsa afectiunii, a comunicarii. 

E totul.

E cum se imagineaza si de multe ori atat.

E mult mai mult decat un simplu om poate indura. 

Sunt trecutul, prezentul si viitorul amplificate infinit.

E acrul, raul, crudul.

Calaul gust al greselii omenesti.

Platita si rasplatita continuu.

Prin pedeapsa, prin gandire.

Aluatul folosit la conceperea unei fiinte, poate zace in cuptorul intamplarii, apoi al adaptarii si resemnarii, in caldura atator grade? Iar daca da....la cat timp este setat?